Dimensiunea interculturala a predarii limbii si literaturii romane in liceu - Raluca Stefania Suciu

Sintagma educatie interculturala se regaseste astazi in multe discursuri care au mai mult sau mai putin tangenta cu domeniul educativ. Schimbarile permanente, migrarea fortei de munca, dorinta oamenilor de a-si continua studiile in alte tari, posibilitatea de a calatori mult mai usor dintr-o tara in alta sunt elemente care au constituit si constituie facilitarea accesului spre alte culturi. Lectura despre alte civilizatii si culturi a existat si a fascinat oamenii dintotdeauna. Contactul direct cu acestea este mult mai usor de realizat astazi, dar implica si o adaptare reala la tot ce inseamna altul, la caracteristicile alteritatii si la modul de interactiune care sa faciliteze o comunicare reala intre oameni.

Educatia interculturala este parte integranta a societatii in care traim si se incearca, cel putin in Romania, sa devina o parte importanta a educatiei formale. Bineinteles ca nonformalul este mult mai ancorat in promovarea diversitatii si a comunicarii reale cu celalalt, dar si educatia formala poate sa isi diversifice metodele de prezentare si promovare ale interculturalitatii.

Interculturalul nu poate decat sa fie parte a vietii noastre de zi cu zi, prin contactul cu elevi si studenti de alte nationalitati, prin contactul cu oameni cu dizabilitati, prin libertatea de manifestare a preferintelor sexuale, prin munca alaturi de oameni diferiti ca etnie, gen, cultura. Intreaga societate este a interculturalitatii. Asa cum spune Teresa Aguado: „Familiile noastre si scolile, comunitatile si orasele, colectivitatile in care traim, toate au fost afectate de diversitatea in crestere care exista in lume, o diversitate caracterizata de cresterea emigrarilor, de globalizare si de conflicte”. (Aguado, 2003, Prolog).

RECENZII