Dictionar scolar de omonime (include acces la varianta digitala)

In lingvistica, omonimia se refera la un grup de cuvinte care au aceeasi ortografie si pronuntie, dar au sensuri diferite. Starea unor cuvinte de a fi identice sau cvasi-identice in aspect si pronuntie se numeste omonimie, iar cuvintele din aceasta categorie se numesc omonime.
Omonimul este un cuvant care are aceeasi forma si aceeasi pronuntie cu alt cuvant sau cu alte cuvinte, de care difera ca sens si ca origine.
Etimologie
Cuvantul "omonim” provine din limba greaca veche, fiind un cuvant compus pentru a carui constructie s-au folosit prefixul homo (ὁμο), desemnand "la fel”, si sufixul ṓnymos (ώνυμος), insemnand "nume”. Se poate referi la doua sau mai multe concepte lingvistice, care se desemneaza "acelasi nume”. Termenul este, ca atare, ambiguu si necesita dezambiguizare.
Ambiguitatea termenului de omonimie poate fi clarificata urmarind tabelul alaturat in care omonimia, omografia, omofonia, heteronimia, heterografia, polisemia si capitonimia sunt explicate separat, prin diferentiere, intr-o modalitate cuantificata.
Deloc surprinzator, pot exista neclaritati sau ambiguitati chiar in cazul unor surse considerate "sigure”.
Definitii
Intrarea pentru "omonime” in Enciclopedia Britanica (editia a 14-a) spune ca "omonimele sunt cuvinte scrise la fel dar cu sens total diferit si ca omonimele sunt cuvinte asemanatoare ca pronuntie din cauza accentului”. Pe de alta parte, omonimele sunt definite in Dictionarul Oxford al limbii engleze (editia a doua) ca "un cuvant cu aceeasi scriere ca altul, dar cu origine si inteles diferite.”
Omonimele se pot clasifica astfel:
Omonime lexicale – aceeasi clasa morfologica, sens diferit:
broasca – substantiv, cu sensul de amfibian;
broasca – substantiv, cu sensul de mecanism.
 
Omonime gramaticale – acelasi sens, aceeasi parte de vorbire, dar persoane diferite:
vin – verb, timpul prezent, persoana I, numarul singular;
vin – verb, timpul prezent, persoana a III-a, numarul plural.
Omonime lexico-gramaticale – clasa morfologica diferita, sens diferit:
sare – substantiv, cu sensul de aliment;
sare – verb, cu sensul de a sari.
Similar, o "banca”, o "banca” de conturi si o "banca” de schimb au in comun doar scrierea si pronuntarea, dar nu si intelesul.