Dictionar al greselilor de limba - Alexandru Graur

Editie ingrijita de conf. univ. dr. Liviu Groza

 

Dictionarul greselilor de limba, Mic tratat de ortografie si „Capcanele" limbii romane, publicate impreuna de Editura Humanitas, isi pastreaza neatins dinamismul axiologic al mesajului initial. Aceste exemplare meditatii despre aspecte importante ale limbii romane se ofera cititorului de azi cu aceeasi proaspata si inteleapta deschidere spre dialog, specifica academicianului Al. Graur.
Nici una dintre aceste lucrari nu-si propune sa aiba, cum afirma autorul, caracter explicit normativ – dar, prin fascinatia pe care o exercita orice asemenea incursiune savant-filologica in lumea cuvantului, toate trei sporesc in randurile cititorilor reflexivitatea si respectul vigilent pentru limba.

Prin dimensiunile sale reduse, Dictionarul greselilor de limba nu a putut desigur cuprinde toate fluctuatiile variantelor puse in discutie. Cititorul de azi va avea posibilitatea sa completeze, din proprie experienta, multe dintre aspectele semnalate. Va putea adauga bunaoara rostirile – pe cat de incorecte, pe atat de viabile din pacate –, nementionate de autor, ale unor cuvinte ca examen, exact, a executa (pronuntate, tot mai agresiv, ecsamen, ecsact, a ecsecuta).
Sunt, in schimb, semnalate in Dictionar pronuntari gresite de trista faima in epoca in care a scris acad. Al. Graur: esperenta, ezact, ezamen/esamen, a ezista, a ezecuta, ezercitiu, a esprima, tutulor. Mentionarea insasi a acestora in lucrari tiparite inainte de 1989 poate fi socotita un act de curaj.

 

ALEXANDRU GRAUR (1900-1988) a fost unul dintre marii invatati ai stiintei limbii din secolul al XX-lea, figura de prestigiu a lingvisticii romanesti. Studiile liceale la Gimnaziul „Alexandru cel Bun“ din Iasi si Liceul „Matei Basarab“ din Bucuresti. In clasa a IV-a, se retrage din scoala, pregatind, din 1915, restul studiilor in particular (perioada in care isi castiga existenta prin lectii date elevilor mai mici si prin alte ocupatii temporare). Dupa absolvirea liceului, in 1919, se inscrie la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti, urmand cursurile Sectiei de filologie clasica si de limba romana. In 1922, devine licentiat in filologie clasica. In anul scolar 1923/1924, e profesor suplinitor de istorie la Liceul „Spiru Haret“ din Bucuresti. Examenul de capacitate l-a sustinut in 1924, clasandu-se primul pe tara atat la latina, cat si la istorie. E numit profesor titular la Liceul „Unirea“ din Focsani. Intre 1924 si 1929, cu o bursa a Ministerului Instructiunii Publice, isi perfectioneaza studiile in Franta. In 1928, obtine diploma la École Pratique des Hautes Études, precum si doctoratul la Sorbona, cu cea mai inalta mentiune (Très honorable). Revenit la Bucuresti in 1929, este numit profesor titular de limba latina la Liceul „Gh. Sincai“, iar din 1932 la Liceul „Gh. Lazar". In 1940, a fost inlaturat din invatamantul de stat pe baza legilor rasiale. A infiintat, impreuna cu alti colegi aflati in aceeasi situatie, Liceul Teoretic Evreiesc, al carui director a fost intre anii 1941 si 1944. In septembrie 1944, a fost reintegrat la Liceul „Gh. Lazar“, unde a lucrat pana in decembrie 1945. In acelasi timp, a lucrat la Radiodifuziunea Romana. A devenit profesor la Catedra de filologie clasica a Facultatii de Filosofie si Litere, pe care a condus-o pana in 1964, cand a fost numit seful nou-infiintatei Catedre de lingvistica generala, unde a lucrat pana la pensionare (1970). In anul 1948, a fost ales membru corespondent al Academiei Romane, iar in 1955 devine membru titular. Printre functiile de conducere, indeplinite cu inalta competenta si raspundere, mentionam: decan al Facultatii de Filologie (1954-1956), director al Editurii Academiei (1955-1974), membru fondator si presedinte al Societatii de Studii Clasice (1958-1988), presedinte al Sectiei de ªtiinte Filologice, Literatura si Arte a Academiei (1974-1988). A fost redactor responsabil la o serie de publicatii de specialitate: Studii clasice (1959-1988), Limba si literatura (1965-1970), Limba romana (1982-1988).
Din OPERA stiintifica - zeci de volume si sute de articole si studii, cronici si recenzii, referitoare la limbile clasice, indoeuropenistica, lingvistica generala si limba romana -, amintim: Esquisse d'une phonologie du roumain (in colaborare cu Al. Rosetti) (1938), Incercare asupra fondului principal lexical al limbii romane (1954), Studii de lingvistica generala (1955 si 1960), Fondul principal al limbii romane (1957), Scurta istorie a lingvisticii (in colaborare cu Lucia Wald) (1959, 1965, 1977), Etimologii romanesti (1963), Evolutia limbii romane. Privire sintetica (1963), Nume de persoana (1965), Istoria limbii romane (coord. vol. I, Limba latina) (1965), Tendinte actuale ale limbii romane (1968), Lingvistica pe intelesul tuturor (1972), Nume de locuri (1972), Alte etimologii romanesti (1975), „Capcanele" limbii romane (1976), Dictionar de cuvinte calatoare (1978), Cuvinte inrudite (1980), Dictionar al greselilor de limba (1982).