Diaspora literara romaneasca in 14 interviuri - Flavia Topan

Prefata de Aurel Sasu
 
Volumul de fata cuprinde interviuri cu: Grigore Culian, Bujor Nedelcovici, Theodor Damian, Constantin Virgil Negoita, Dinu Flamand, Alexandru Nemoianu, Gabriel Plesea, Liviu Georgescu, Petru Popescu, Dumitru Ichim, Mirela Roznoveanu, Norman Manea, Mircea Sandulescu si Florin Manolescu.
* * *
Intr-o zi, Flavia Topan, ca un Fiu risipitor, a hotarat sa-si iasa din fire si sa plece intr-o calatorie. Isi cunostea drumul, tinta si sortii de izbanda ai aventurii, gandite ca experienta spirituala si ca eroism al regasirii, intr-o perioada tulbure de viata si de suflet. A pornit in cautarea unor autori de transhumanta culturala (Mircea Eliade). A unor autori trecuti dintr-un pamant in altul, dintr-o utopie in alta, dar nu dintr-un cuvant in altul. A dorit sa le cunoasca partea de negura si de lumina a biografiei, a cartilor si a ratacirii lor fericite sau ramase doar in parga jertfei neprimite.
Asa s-a nascut admirabilul volum cu cele 14 interviuri ale unor importanti scriitori ai diasporei romane din Statele Unite si din Europa. Nu e un dialog vag-ipocrit si superficial din seria celor care ne terorizeaza zilnic vederea si auzul. Flavia Topan a citit integral opera fiecarui autor in parte si a gandit intrebarile functie de disperarea, incantarea uneori, de a fi a omului in competitia inegala cu istoria, timpul si memoria acelor radacini mai tainice, zicea E. Cioran, decat un zambet. Lucru rar in acest fel de comunicare, raspunsurile s-au acomodat sensibilitatii profunde, respectuoase, dar lipsite de prejudecati ale unui tanar intelectual de secol XXI. A rezultat o inefabila imbratisare de singuratati si un comentariu comun despre insomnia frumosului, mai putin obisnuita in povestea literelor romanesti.
Fiindca, oricat de departe („afara”) vom fi unii de altii, chinul urcarii spre sine al fiecaruia se consuma in acelasi adanc (launtru), care ne uimeste prin vremea fara vremi a durerii, deziluziei si suferintei, dar si prin bucuria, uneori necenzurata, a trairii in beatitudinea iluziei de-o clipa. Singura trufie (concluzie) a cartii Flaviei Topan este nevoia nietzsche-ana de maini care se intind, care stiu sa daruiasca si sa imparta.
Aurel Sasu