Despre educatie - Bertrand Russell

Traducere si note de S. G. Dragan

 

Multe dintre ideile innoitoare despre educatie ale lui Bertrand Russell au fost socotite, in epoca sa, absolut scandaloase. In aceasta carte, autorul pledeaza pentru eliberarea copilului de ascultarea neconditionata datorata parintilor si autoritatii religioase. Russell sustine ca societatea se poate transforma radical daca la baza educatiei sta cunoasterea insotita de iubire. Ideile si argumentele remarcabile din aceste pagini si-au pastrat prospetimea si aplicabilitatea pana in ziua de azi.

„Daca le spuneti copiilor ca trebuie sa fie iubitori, riscati sa generati in ei fatarnicie si mistificare. Pe cand daca ii faceti fericiti si liberi, daca-i inconjurati cu bunatate, veti constata ca devin prietenosi cu toata lumea in mod spontan si ca aproape toata lumea devine prietenoasa cu ei. O dispozitie iubi¬toare si increzatoare se autojustifica, deoarece ii confera celui in cauza un farmec irezistibil si creeaza reciprocitatea afectiva asteptata. Acesta e unul dintre cele mai importante rezultate pe care le putem spera de la o educatie corecta a caracterului.“ – Bertrand Russell

Figura de prim ordin a logicii si filozofiei secolului XX, lordul BERTRAND RUSSELL (1872–1970) a fost totodata un autor prolific si in probleme de interes pentru publicul larg: religia, organizarea sociala, relatiile internationale, razboiul si pacea, educatia, etica, influenta stiintei asupra vietii sociale etc. In toate aceste chestiuni a exprimat o gandire originala si viguroasa, adesea in raspar cu mentalitatile dominante si starnind nu o data nemultumiri si reactii adverse din partea autoritatilor. Izbucnirea Primului Razboi Mondial ia dat ocazia sasi manifeste antimilitarismul si pacifismul; drept consecinta, sia pierdut in 1916 postul de la Cambridge si a fost condamnat in 1918 la sase luni de inchisoare. Democrat, individualist si liberal, Russell a impartasit vederile socialistilor englezi, dar a criticat bolsevismul dupa o calatorie in Rusia, intreprinsa in 1920. Pana la sfarsitul vietii na incetat sa fie un adversar al oricarei forme de dictatura si un luptator pentru cauza pacii, opunanduse utilizarii militare a energiei nucleare sau denuntand pericolele nationalismului. In 1950 ia fost decernat Premiul Nobel pentru literatura, „drept recunoastere a activitatii sale scriitoricesti variate si de mare importanta, prin care apara idealurile umaniste si libertatea de gandire“.
Traduceri la Editura Humanitas: Istoria filozofiei occidentale (2005), In cautarea fericirii (2011), Cunoasterea lumii exterioare (2013), Credintele mele (2014), Eseuri sceptice (2015).