Demonul amiezii si alte poeme - Flore Pop

O interogare insistenta, repetata a poeziei ca mijloc de cunoastere si a credintei in divinitate ca raspuns provizoriu la marile intrebari si nelinisti am descoperit in plachetele de pana acum ale echinoxistului Flore Pop. Ritul initiatic al poeziei nu se implineste inspre zei, ci alaturi de ei, intr-o indrazneata vecinatate favorizata de consubstantialitatea poeziei si sacrului, ambele locuitoare ale „lumii inchipuirii”. Ion Pop vorbea altadata despre „ipostaza contemplativa, spiritualizata, a unui subiect ce-si cauta o cat mai buna si luminoasa asezare in tulburata lume actuala”, in vreme ce Adrian Popescu retinea „amestecul de tonalitate familiara si referinte biblice… cu efecte stenice, luminoase”. Noul volum adanceste aceste semnalmente, dar le adauga umbre prelungi ivite atat dintr-o tot mai infiorata asumare a crepuscularitatii, cat si dintr-o acutizare a privirii critice asupra lumii, trecerea si nestatornicia impunandu-se ca motive centrale. „In lumea indoielnica a lucrurilor si in graba parelnica a simturilor”, gandul „banuitor si viu” e discret crizic, insa criza e exploatata anume, iar zadarnicia efortului e transformata in blazon intors. Volumul debuteaza cu un larg desfasurat prolog-morala, insiruire de versete scapate de sub ritm si rima, dezvrajite, clipocind sub incertitudini si incenusari in marginea „apocalipsei grabite, de ocazie, de farsa”. Poemele care ii urmeaza sunt, in acelasi ton al resemnarii revoltate, exercitii de recuperare a unor frumuseti si noime date uitarii. Cand respirari alerte, cand dezvoltari epicizate, poemele sunt, majoritatea, deghizate chemari la judecata. Ele identifica repetat vina si propun ispasiri, cu o incredere dezarmanta in rostul cuvantului potrivit. Caci „Viforul doar mai poate spune cate ceva despre timpul in care traim”. Si poemul.
Irina Petras
* * *
Flore Pop (nascut la 5 ianuarie 1958, in Bichigiu, jud. Bistrita-Nasaud) este cadru didactic la Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. A fost secretar de redactie, apoi secretar responsabil de redactie la revista Echinox (1980-1983). A debutat in revistele Familia si Echinox (1980) si in volumul colectiv Alpha ’85 (1986) la Editura Dacia, cu ciclul de poeme Instigare la incantatie. A publicat versuri in mai multe antologii, precum si in revistele Familia, Steaua, Echinox, Poesis, Transilvania, Orizont, Miscarea literara, Tribuna etc.
Volume de poezie: Steaua de veghe, Editura Echinox, 2000; Odihna scarii, Editura Echinox, 2011; Trezvia, Editura Eikon, 2012.