De trei ori in zori - Alessandro Baricco

Traducere: Vlad Russo

Noua fictiune a lui Alessandro Baricco impresioneaza, dincolo de virtuozitatea stilistica, prin umanitatea personajelor, prin poezia luminoasa a descrierilor si prin povestile vietilor unor cupluri intamplatoare, care se condenseaza in trei secvente, la ora cand ziua se ingana cu noaptea.
In toiul noptii, o femeie in rochie de seara se adaposteste in camera de hotel a unui om de afaceri cu care poarta o lunga discutie, minata de o tensiune surda, pana in ceasurile dinaintea rasaritului. O fata se intinde la vorba intreaga noapte cu receptionerul hotelului, cautand pretexte ca sa nu urce in camera unde o asteapta tanarul violent care se arata a-i fi iubit. Un baietel scapat din flacarile ce i-au mistuit casa si familia e rapit din camera de hotel de politista pusa sa-l vegheze. Si, ca intr-o piesa muzicala, in lumina palida a diminetii, cand pe lume pare sa nu se intample nimic, situatiile stranii in care plutesc cele trei cupluri isi gasesc o neasteptata rezolvare.
Pesemne ca Alessandro Baricco a hotarat in final sa-i acorde aceasta „alta viata“ lui Jasper Gwyn, eroul romanului sau omonim, disparut fara urma. Fiindca eroul celor trei povestiri din volumul De trei ori in zori pare sa fie chiar holul unui hotel, in care sapte personaje – trei cupluri si receptionerul hotelului – au parte de intamplari stranii, total independente si totusi in chip straniu legate. Daca adaugam ca despre volumul in cauza se vorbeste inca in ultimele pagini ale romanului Mr Gwyn, tradus in 2014 in colectia de fata, iar „adevaratul“ sau autor este deconspirat acolo drept un enigmatic scriitor anglo-indian, mort intre timp, intregul caz se invaluie intr-un mister hotarat de instanta in puterea careia se afla totul. Un mister pe care cititorul este invitat sa-l dezlege.

ALESSANDRO BARICCO s-a nascut in 1958 la Torino. Si-a luat licenta in filozofie cu Gianni Vattimo si a studiat pianul la Conservator. A publicat cronici muzicale si doua carti despre muzica bine primite de public: Il genio in fuga. Due saggi sul teatro musicale di Rossini (1988) si L’anima di Hegel e le mucche del Wisconsin (1992). A debutat in anul 1991 cu romanul Castele de furie (Castelli di rabbia; Humanitas Fiction, 2007, 2017) si a devenit in scurt timp unul dintre cei mai cititi si iubiti scriitori din Italia. Au urmat Oceano mare (1993), Matase (Seta, 1996; Humanitas Fiction, 2015), City (1999), Senza sangue (2002), Aceasta poveste (Questa storia, 2005; Humanitas Fiction, 2018), Emaus (Emmaus, 2009; Humanitas Fiction, 2012), Mr Gwyn (2011; Humanitas Fiction, 2014), De trei ori in zori (Tre volte all’alba, 2012; Humanitas Fiction, 2015) si Mireasa tanara (La Sposa giovane; Humanitas Fiction, 2016). A publicat cronici in mari ziare peninsulare (La Stampa, La Repubblica), adunate in volumele Barnum 1 (1995), Barnum 2 (1998), Next (2002) si Barbarii. Eseu despre mutatii (I Barbari. Saggio sulla mutazione, 2006; Humanitas, 2009). De asemenea, a repovestit Iliada lui Homer si Moby Dick al lui Herman Melville. A scris doua texte pentru teatru: Novecento (Novecento. Un monologo, 1994; Humanitas, 2002; Humanitas Fiction, 2013), dupa care Giuseppe Tornatore a realizat filmul Legenda pianistului de pe ocean, si Davila Roa (1996). In 1993 a initiat o serie de emisiuni TV centrata pe opera lirica, intitulata „Dragostea e un pumnal“, si alta despre lumea cartilor, intitulata „Pickwick“. In 1994 a infiintat la Torino Scuola Holden, dedicata creativitatii narative si artelor performative.