De la Nistru pân la... Nisa - Jurnal de bibliotecar - Dan IACOB

De la Nistru pân la... Nisa - Jurnal de bibliotecar - Dan IACOB  Cum s-a zămislit astă carte - La mijlocul lunii ianuarie a anului 2015, eram - alături de oameni dragi –, la sărbătorirea zilei de naștere a soției unui bun prieten, profesor de română. La un moment dat, una din invitate a început să povestească despre clipele ce, cu ani în urmă, le-a trăit, în sudul Franței, la Nisa. Fără nicio legătură cu firul povestirii, a început să-mi sune în minte cunoscutul invocatio eminescian, prin care i se deschide Doina: „De la Nistru pân’ la Tisa ⁄ Tot românul plânsu-mi-s-a...” Dar, în mintea mea, Tisa era acoperită de ce prietena din față tot rostea: Nisa, Nisa, Nisa. Deja, nu mai auzeam ce se vorbea în jur. Coborât în sine-mi, asistam la miracolul nașterii unei cărți. A doua zi, duminică, m-am apucat să scriu sau, mai bine zis, să reașez mai multe texte deja scrise, cărora le găsisem un legato printr-un ipotetic eveniment viitor: participarea, în 2036, la funeraliile scriitorului, filosofului și teologului francez Jean-Yves Leloup (24. 01. 1950- 14. 06. 2036). Textele au fost scrise în perioade diferite de timp (jurnalul Constantin Noica fiind așternut pe hârtie la sfârșitul anului 1986; amintirile despre tata la sfârșitul anului 2011; cele despre bunicul la începutul anului 2010; jurnalul unui bibliotecar între 2009-11; iar textele din antologie între 2000-15). Dar, le-am dat subtitlul generic Jurnalul unui bibliotecar, pentru că – deşi sunt bibliotecar “cu acte”, doar din 2009 –, am trăit, începând cu 1980, în universul Bibliotecii, al cărţilor sale. - Ce este iadul? - Neputința da a iubi, răspunde Dostoievski, prin starețul Zosima; și concluzionează: sensul vieții este să înveți să iubești. Scrierea acestei cărți, mai bine zis legatoul ce am reușit să-l dau unor texte mai vechi, m-a ajutat să urc treapta iubirii sau - mai precis -, unele din cele patru trepte ale ei, așa cum le conturează gândirea greacă: iubirea prietenie, iubirea familială, erosul și agapé, iubirea de divin. Încă odată, mi-a fost dat să trăiesc, pe propria-mi piele, adânca vorbă a lui Brâncuși: lucrurile nu sunt greu de făcut, greu este să te pui în starea de a le face. (Piatra-Neamţ, sept. 2016)