De la desprindere la atasare. Integrarea in gradinita - Agnes Remalia Dragomir

Ideea acestei carti a aparut intr-o noapte, tarziu, asa cum imi vin mie ideile! Tocmai venise de la corectura prima mea carte. Mi-am dat seama atunci ca e doar inceputul. Aveam o experienta de peste 12 ani in institutii de invatamant, gradinite si scoli. Cea mai mare parte din timp a fost in gradinita si am vazut multa confuzie in ceea ce priveste integrarea copiilor. Este adevarat ca multe lucruri nici eu nu le cunosteam atunci cand mi-am inceput drumul lucrului cu copiii, dar mereu mi-am dorit sa inteleg, sa invat mai mult si sa ii invat si pe altii. Am inteles ceva dupa acesti ani de lucru alaturi de copii, parintii si cadre didactice: lucrul cu copiii este despre copii! Iar integrarea este despre copil! Nu este despre parinte si nici despre institutia de invatamant. E important ca fiecare persoana care lucreaza cu copiii sa inteleaga acest lucru. Asta inseamna sa cunosti psihologia copilului si etapele sale de dezvoltare. Pe langa asta, e nevoie sa cunoastem stilurile parentale, cultura in care traiesti, regulamentul institutiei, procedurile, etc.

Cred in lucrul bine facut, mereu am crezut! Mi-a fost de folos. Asa a pornit gandul si ideea cartii. Cred ca fiecare copil, familie si institutie de invatamant prescolar are nevoie sa inteleaga procesul integrarii unui copil, etapele prin care trece acesta, dar si parintii in acest proces al integrarii copilului in colectivitate..

Cred in integrarea copiilor in colectivitate dupa varsta de 14 luni. Cred ca in primele 14 luni copilul are nevoie sa fie in mediul protectiv al familiei si familia sa il introduca treptat in colective noi dupa primele 6-8 luni de viata, dar cu prezenta lor acolo. Nu cred in preluarea copiilor de la 3 luni, dar nici in respingerea colectivitatii pana la 6 ani. Asa ca aceasta carte se raporteaza la integrarea copiilor in mediul anteprescolar si prescolar (14 luni-6 ani).

Cred in educatie de la varste foarte mici si nu cred ca un copil are nevoie doar de o supraveghere realizata de o bona sau o cresa. Are nevoie sa fie stimulat inca de la cateva luni. De aceea, nu ma voi raporta la crese, ci la sisteme de educatie cum sunt gradinitele sau sistemele de anteprescolari care urmeaza o curricula si care stiu ce nevoie are un copil de 15 luni sau de 3 ani, dar cel mai des voi folosi termenul de gradinita pentru toti copiii inscrisi, chiar daca au 14 luni sau 5 ani, asta pentru ca termenul de cresa nu mi se pare adecvat, iar o alta denumire consacrata pentru colectivitate in perioada 14 luni – 3 ani nu exista.

Dedic cartea mea tuturor copiilor care au venit in bratele mele uneori cu lacrimi in ochi, de asemenea o dedic si parintilor care au avut incredere in mine si au urmat programele de integrare propuse. De mare folos mi-au fost si cei care au avut temeri, care au considerat ca nu pot urma un program. Ei m-au invatat foarte multe lucruri, mereu a fost o provocare sa ma perfectionez mai mult si sa inteleg mai multe.

Pasiunea pentru integrarea copilului sanatoasa m-a fascinat de multi ani. Am incercat mai multe variante de integrare, dar viziunea mea asupra integrarii a fost profund zdruncinata cand eram in America intr-un schimb de experienta intr-o gradinita. Vorbeam despre integrarea copilului si le-am spus ca la noi, in Romania, „copiii se imbolnavesc mult in primul an de colectivitate”. Ei s-au uitat la mine foarte nauciti si nu intelegeau ce spun. Am incercat sa explic cum se desfasoara integrarea in primul an de colectivitate, ca se imbolnavesc si... fetele lor exprimau uimire. Mi-au spus ca nu inteleg exact de ce spuneam asta deoarece ei nu intampinau aceasta problema. Ei au copii care se imbolnavesc mai mereu (indiferent de grupa, dar sunt dintre cei care au niste sensibilitati). Au mai spus ca sunt copiii care se consuma mult la separarea de parinti si aceia se imbolnavesc, sau sunt perioadele cu virusi si atunci depinde de sistemul imunitar, dar uneori poate sa fie previzibil, iar ei nu inteleg cum adica se imbolnavesc ca intra in colectivitate, ca doar nu sunt tinuti izolati inainte?! Evident ca acea dimineata a zdruncinat un pic ce auzisem pana atunci. A fost un insight... si mi-am dat seama ca nu este despre primul an de colectivitate, este despre integrare, atasament, consum psihologic versus consum pentru sustinerea sistemului imunitar si multe altele. De atunci, viziunea mea asupra „primului an de colectivitate” s-a schimbat si, bineinteles, copiii nu se mai „imbolnaveau in primul an de colectivitate”. Eu cred ca, daca vom face lucrurile mai bine in ceea ce priveste integrarea copilului in colectivitate, vom vedea ca aceasta expresie, „in primul an de colectivitate se sta mai mult acasa”, nu o sa mai fie adevarata!

Agnes Remalia Dragomir

RECENZII