De ce era trist domnul Carte in ziua aceea - Gabriel Poenaru

 – De ce sunt atat de trist? se intreba, pentru a nu stiu cata oara, in acea zi, domnul Carte, rasfoindu-si filele una cate una.
     Chiar asa. Nu avea niciun motiv. Coperta cartonata ii arata impecabil, ca de obicei, paginile ii erau pline de desene cu arici, cu pitici, baloane, copacei si o multime de alte lucruri frumoase, care plac copiilor. In plus, o carte pentru copii nu poate fi trista niciodata, tocmai pentru ca e pentru copii. Atunci? Privi in jur. Pe raftul unde statea era liniste si pace. De fapt, era prea multa liniste. Domnul Carte nu primise de mult timp nici o vizita. Niciun copil, nici macar un pui de musculita nu se apropiase de el. Doar firele de praf se miscau in jurul lui, dar, asa cum stie toata lumea, firele de praf nu iubesc cartile. Dupa ce se gandi la aceste lucruri, domnul Carte isi dadu seama de ce era trist: era singur.