Dansatoarea din Izu - Yasunari Kawabata

Textul care da titlul volumului – Dansatoarea din Izu – este considerat la pièce de résistance; singuratatea si prima dragoste, cautarea de sine, granita precara dintre inocenta copilariei si constiinta propriei sexualitati – acestea sunt temele predilecte ale povestirii.

Cand un tanar ce incearca sa-si exorcizeze sentimentele de tristete si dezamagire porneste intr-o calatorie, ea se dovedeste a fi cu adevarat initiatica – pe parcusul acesteia se va indragosti fara scapare de o frumoasa dansatoare. Insa cand, vazand-o goala din intamplare, va afla ca ea nu a intrat inca in adolescenta, va incepe o lupta sfasietoare intre dorinta si sentimentul de culpabilitate nascut din neasteptata pasiune. Textele vizeaza emotiile de nestapanit care insotesc procesul maturizarii, melancolia declansata de marile incertitudini si sunt pline de rafinamentul, subtilitatea si ambiguitatea ce camufleaza misterul tipic scrierilor japoneze, fiind mici bijuterii stilistice perfect construite.

"Povestirile lui Kawabata se desfasoara lin, cu delicatetea unui evantai care se deschide." (The New York Times)

"Temele abordate de Kawabata, ca si mijloacele sale stilistice reprezinta insasi chintesenta Japoniei." (Telegraph)

"Sunt putini scriitori in lume care ar putea sa creeze imagini atat de puternice in atat de putine cuvinte." (San Francisco Chronicle)

"Kawabata are in proza scurta acelasi rol pe care l-au avut Klee in pictura si Webern in muzica, demonstrand cum cea mai profunda experienta poate fi exprimata in cea mai simpla forma. Povestirile lui par a fi rezultatul aceluiasi tumult interior din care se naste si poezia." (Kenneth Koch)

YASUNARI KAWABATA s-a nascut la Osaka, in 1899. In 1924 a absolvit Universitatea Imperiala din Tokyo. A debutat in 1925 si doi ani mai tarziu a devenit cunoscut prin nuvela Dansatoarea din Izu (Izu no odoriko; Humanitas Fiction, 2008, 2012). In 1948 si-a castigat definitiv notorietatea cu romanul Tara zapezilor (Yukiguni; Humanitas, 2007; Humanitas Fiction, 2015, 2018). Este primul scriitor japonez care primeste Premiul Nobel, in 1968, motivatia juriului fiind „pentru maiestria lui literara, care exprima cu mare sensibilitate esenta spiritului japonez". S-a sinucis in aprilie 1972, la mai putin de doi ani dupa moartea prietenului sau, scriitorul Yukio Mishima. Printre cele mai cunoscute carti ale sale se numara Maestrul de go (Meijin, 1951; Humanitas Fiction, 2007, 2014), O mie de cocori (Sembazuru, 1952; Humanitas, 2000; Humanitas Fiction, 2015), Lacul (Mizuumi, 1954; Humanitas Fiction, 2012), Sunetul muntelui (Yama no oto, 1954; Humanitas, 2010; Humanitas Fiction, 2016), Frumoasele adormite (Nemureru bijo, 1960; Humanitas, 2006; Humanitas Fiction, 2014, 2018), Vechiul oras imperial (Koto, 1962; Humanitas Fiction, 2009, 2015, 2017), Frumusete si intristare (Utsukushisa to kanashimi to, 1964; Humanitas, 2000; Humanitas Fiction, 2013, 2018) si romanul aparut postum, Papadiile (Tanpopo, 1972; Humanitas Fiction, 2015, 2018). O prima selectie din povestirile scrise de Yasunari Kawabata intre 1936 si 1958 a fost publicata in colectia „Raftul Denisei" sub titlul Valsul florilor in 2013, iar volumul Povestiri de tinut in palma (Tenohira no shosetsu), ce reuneste povestiri scrise intre 1916 si1964, in 2018.

RECENZII