Dama cu camelii - Alexandre Dumas fiul

Traducere: Sabina Dragoi

„Una dintre cele mai mari povesti de dragoste din toate timpurile.“ – Henry James

 „Destinul literar al lui Alexandre Dumas-fiul este in mod neindoios legat de aparitia, in 1848, a romanului sau, Dama cu camelii. Aceasta opera autobiografica i-a adus scriitorului recunoasterea valorii si chiar gloria, atat sub forma romanului, cat si sub forma dramei, jucata cu un succes rasunator in 1852.

Romanul este cunoscut si publicului de astazi, valoarea lui trecand proba timpului. Carui fapt se datoreaza oare aceasta apreciere a posteritatii? Cu siguranta, sinceritatii profunde a autorului, realismului in descrierea societatii epocii si luciditatii cu care este zugravita o mare pasiune, intr-un stil sobru, care prefigureaza marile romane ale secolului XX. […]

In Panteonul marilor figuri de curtezane ale literaturii franceze, alaturi de Manon Lescaut, Marion Delorme, Esther Gobseck, femei decazute, dar cu suflet nobil, pe care creatorii lor le reabiliteaza purificandu-le prin iubire, se poate numara si Marguerite Gautier, frumoasa Dama cu camelii.“ – Liliana Anghel

ALEXANDRE DUMAS-FIUL, romancier, dramaturg si eseist, fiul natural al lui Alexandre Dumas, s-a nascut la 27 iulie 1824. Primul sau roman, Aventurile a patru femei si ale unui papagal, il publica in 1847, dar scriitorul a ramas in constiinta cititorilor, de azi ca si de ieri, prin scrierea de factura clasica Dama cu camelii (1848), o poveste de iubire care va cunoaste un succes fulgerator (adaptata pentru scena si jucata in 1852). Desi a mai scris si alte romane, povestiri, nuvele si versuri, se va consacra mai ales teatrului. Piesele sale, construite cu maiestrie, zugravesc lumea burgheza corupta, contemporana lui: tirania amara a banului (Problema banilor, 1857), urmarile adulterului, neajunsurile suferite de copiii naturali, victime ale inconstientei parintilor (Fiul natural, 1858), lumea curtezanelor etc. In 1874, este ales membru al Academiei Franceze si scrie, impreuna cu tatal sau, Tineretea lui Ludovic al XIV-lea, cu care va mai colabora si la piesa Joseph Balsamo, o drama in cinci acte. Se stinge din viata la 27 noiembrie 1895 si este inmormantat la cimitirul Montmartre din Paris.