Cuvinte in negativ - Daniela Luca

DANIELA LUCA:

    - Din 1998, redactor de carte (peste 80 de titluri), editor, consultant stiintific (psihanaliza, psihologie, filosofie, literatura). Traduceri de carte (10 titluri) si de numeroase articole (franceza, engleza), din 1997.
    - Autor de eseuri, articole, recenzii de carte, psihocritica in multiple publicatii (Cuvantul, Tomis, Cultura, Oglinda literara, Observator Cultural, Revista 22, Psychologies, ]urnalul National, Elle, Le Carnet Psy, Revista Romana de Psihanaliza, Bulletin du CPLF etc.)
    - A publicat doua volume de versuri: “Intalnire in alb“ si “Insight”.

    Fragment din volum:
 
    „Kafka se afla mereu in cautarea vinovatului intre el insusi si tatal sau, in aceasta relatie cvasi-anormala: „exista ceva anormal intre noi, ceva ce tu ai provocat, dar fara sa fi fost vina ta."; „din fotoliul tau, guvernai lumea. Parerea ta era justa, o alta era extravaganta, o nebunie, o ciudatenie, anormala." (trad. n.)
    Franz nu isi poate accepta realmente tatal ca tata, ca figura interna solida, constructiva, ca obiect bun constant, fiindca el, tatal, este autoritatea demoniaca absoluta, tiranul, cel care il striveste: „as fi fost fericit sa te fi avut prieten, sef, unchi, bunic, socru chiar. Dar ca tata, erai mult prea puternic pentru mine, cu atat mai mult cu cat fratii mei murisera de mici, ca surorile mele se nascusera prea tarziu si, ca, in consecinta, a trebuit sa suport singur primul soc pentru care am fost mult prea fragil." (trad. n.)
    Se descrie ca fiind o fire slaba, fara incredere in el insusi, fara speranta, fara repere, fara dorinte si ganduri proprii, fara o viata a lui: „eram un copil fricos, ceea ce nu ma impiedica sa fiu incapatanat."; „doream sa devin un baiat plin de forta si curaj.", „tu nu ma incurajai decat in lucrurile care te priveau personal, atunci cand sentimentul propriei tale valori era in cauza, fie ca il lezam, fie ca era deja lezat." (trad. n.)
    Legate de sentimentul de vinovatie, sunt, pe tot parcursul scrisorii catre tata, reprosurile, atat de specifice depresiei, pe care Kafka si-o descrie de altfel. Orice remuscare, repros isi are originea in stadiul agresiv-oral, canibalic (vezi si canibalismul oral practicat de hoarda primitiva dupa moartea tatalui hoardei). Nevoia de a ingera corpul tatalui are o dubla motivatie: pe de-o parte, e un mijloc de a se asigura de disparitia lui pentru a atenua teama de represalii si de pericolul ce l-ar constitui dupa moartea sa."