Cutia cu batrani - Editia a III-a (Andrei Oisteanu)

Alcatuita din doua micro-romane, Cutia cu batrini este singura opera de fictiune a lui Andrei Oisteanu. In Comisionarul, un fost avocat ce renunta la profesie pentru a livra flori la domiciliu este angajat de o clienta sa-i supravegheze tatal care amenintase cu sinuciderea. Ostil inca de la inceput fata de paznicul impus de fiica lui, Carol incearca prin toate mijloacele sa scape de el, ajungind in final sa nu mai stie daca acesta exista cu adevarat sau este doar un dublu al sau. Arhivarul este povestea unui colectionar care, in dorinta de a aduna obiecte stranii, strabate locuri fantastice si cunoaste oameni la fel de neobisnuiti ca lucrurile pe care le vind. Retras printre obiectele strinse, fostul arhivar incepe sa se identifice cu ele, impins parca de dorinta de a atinge si el conditia de obiect. 
 

„Andrei Oisteanu, preocupat de etnologie, simbologie si antropologie, este si un artist: colajele sale suprarealiste dezvaluie o adevarata– si o baroca, manierista– patima a deghizarii de sensuri, a structurilor imbricate, o manie a cifrului. Cutia cu batrini ne cheama din cufarul infinit, ascuns, cum spunea Jung, in pivnita fiintei noastre. Caci omul cu etaje stie foarte bine ca, fara subterane, acoperisul n-ar fi cu putinta.” (Dan C. Mihailescu)
 

„Cutia cu batrini de Andrei Oisteanu este o carte-obiect... Cu buna stiinta, autorul a ales ca ilustratie a copertei un obiect confectionat chiar de el. Este primul joc de simboluri dintr-o scriere in care te poti usor rataci printre semnificatii si arhetipuri... Cutia cu batrini este o carte ciudata. Daca, asemenea Batrinului arhivar, ati dat vreodata un anunt in ziar, o sa va incinte. Daca nu, nu.” (Ioana Parvulescu)
 

„La fel ca Mircea Eliade si I. P. Culianu– marile sale modele, despre care a publicat o carte-puzzle–, Andrei Oisteanu a incercat sa-si dubleze studiile erudite de etnologie si antropologie religioasa prin intermediul fictiunii. Cutia cu batrini ramine o aparitie meteorica, amestec de meditatie fantasta, atmosfera crepusculara, onirica si fabulatie stranie, cu nervuri eseistice si scriitura artista, fascinata de pitorescul levantin. Autorul a topit in textura ei o experienta de arheolog al imaginarului, de folclorist si mitolog. Nu aici sta insa centrul de greutate, ci in atractia nostalgica, decadenta fata de spectrele trecutului mort, supravietuind in colectii de obiecte bizare, in relicve, si de tot felul (instalatia obiectuala de pe coperta este o punere in abis a cartii).” (Paul Cernat)