Cupola de iasomie a lumii - Valentin Iacob

Va scriu sigura, dupa lectura catorva poeme din cartea dvs., ca este vorba de poezie adevarata, pe un ton nou, necunoscut, plin de autenticitate.
(Ana Blandiana – scrisoare 2015)
Valentin Iacob fantasmeaza incontinuu, cu o libertate interioara de belfer al transei poetice.
(Marian Draghici, Viata Romaneasca 7–8, 2013)
Acest „mercenar al tandretei” ori „colaj de martir cu chinina” cum atat de inspirat se denumeste, aduce cu fiecare volum un curent aer proaspat si rece. Putine carti apar la noi atat de vii si neasemanatoare cu altele, precum cele ale lui Valentin Iacob. Intr-un peisaj poetic suficient de monoton, Valentin se distinge prin curaj si incredere in verbul sau. Care n-ar valora nimic fara puternicul talent care le misca. Daca a reusit sa creeze pana si „un haiku cuplat la un curcubeu atomic” e limpede ca nimic, in materie poetica, nu ii poate sta in cale.
(Horia Garbea)
Valentin Iacob este unul dintre cei mai suprinzatori poeti de dupa 1989. Inventiv, curajos in exprimare, cu idei adanci, camuflate sub metafore dulci-amare, cu o perspectiva stranie si uneori socanta asupra lumii exterioare - el te obliga sa te opresti asupra versurilor sale si sa le lasi sa-ti intre sub piele. Si-atunci, al lui esti.
(Claudiu Tarziu, blog)