Cunoasterea Extremului Orient reflectata in publicatii romanesti (1840-1940) – O privire asupra culturii chinezesti - Radu Toader

Arhitectura lucrarii are o dezvoltare axata pe dezideratul mentionat in titlu: sa-l conduca pe cititorul roman si, implicit, european, pe acel drum al cunoasterii unei culturi emblematice pentru Extremul Orient, cea chinezeasca.
Dupa citirea cartii, ai sentimentul ca te afli in fata unei demonstratii prin care ti se dezvaluie o „gestatie” indelunga a procesului cunoasterii unei culturi aflate „la celalalt capat al lumii” pentru a carei percepere si acceptare romanii au folosit o „tehnica a felinei” care se apropie de un obiect necunoscut cu ale carei particularitati urmeaza sa se deprinda progresiv, pentru ca sunt indemnati de curiozitate – o caracteristica a neamului nostru – si, apoi, pentru ca si altii, mai buni cunoscatori ai lumii, o fac si trebuie „sa fii in rand cu lumea”. Acceptarea si familiarizarea romanilor cu unele dintre componentele culturii chinezesti par a rezulta in urma unei analize profunde si reticente, in acelasi timp, care, mie, cel putin, folclorista preocupata cu deosebire de analiza textului literar, imi pare a fi, cu precadere, apropiata de ceea ce as numi „suspiciune orientala”.