Cuart fumuriu - Ioan Dersidan

„Draga Titus, stau in fata calculatorului si-ti scriu, scriu, scriu, ca-n tinerete, inaintea jurnalului, in fata mamei si, cateodata, in fata dirigintei, vai de mine, ce sfaturi mi-a dat,     saraca... Si vremea, vremurile, ne-au avertizat unii si altii... O vajaiala in meridianul luminator al orei noua, geamul spart, cioburi peste tot, porumbelul mort la picioare si uliul incalecand fereastra (,, Nevermore”;,, e-n zadar, copile!” –Venetia), fotografiind si intorcandu-se, luandu-si zborul, fara elan... Punct, cresteau / In cer... Tu ce faci, scrii, citesti sau reciti? Ti-ai hranit calul? Fii atent, trezeste-te, eu am cateva fusuri orare inaintea ta si le folosesc zilnic. Sunt straina locului, cealalta, adversara, femeia de dincolo. Ti-amintesti?,, Se ploconea rasaritean si moale, / Malai din mana tasa ciuguleasca. / Albastru palpaia si cald, in poale, / Ca panzele alcoolului in ceasca. / Pe butura, nebunul tau cu scufa / Ochi inegali grozav de tristi rotea, / Si mana ti-a sucit, cum storci o rufa, / Si-arupt si gatul pasarii, care batea” (Paunul). Recitate, jocul nostru secund, dupa poet si matematician, reluate, in Poiana. Ma-ntreb uneori daca gatul rupt al pasarii,, care batea” era al meu, al paunei impodobite, filomelei ragusite, ori al randunicii, fiinte mici-mici, oricum, fara aparare. Ca s-ar fi minunat siLucian si Radu Matei Ardelean, ce-au fost si ce-au ajuns capodoperele si rapitoarele la noi, mai rau decat racheta previzibila si obositoare a graurilor, un triunghi isoscel in vremea caldurilor si a graului si malaiului putin, lume imputinata si obosita, cartitoare, cu pasari zapacite, vai de ele, spargand ferestrele...”

 

 

Ioan Dersidan