Cronos autodevorandu-se. Artele in mecenatul etatist. Memorii III - Dumitru Popescu

Cartea este disponibilă în format eBook și poate fi descărcată deaici

Cu cel de-al treilea volum al memoriilor lui Dumitru Popescu, am ajuns la anii — treisprezece la număr! — petrecuţi în imediata vecinătate a «unui şef imposibil, autoritar, grosolan, nestatornic, ghidat de mărunte considerente subiective şi de raţionamente închistate» şi a unui «demon feminin retrograd şi pătimaş, ignorant şi întortocheat», înconjuraţi de o «nouã echipã de buldozere rudimentare, slugarnice şi aproape oarbe».
Avem doar un fragment din dublul portret al Cabinetului unu şi Cabinetului doi, aşa cum s-au văzut ele de foarte aproape de-a lungul unei îndelungate colaborări; şi doar o idee despre atmosfera care domnea acolo, la vârful puterii.
La ele se adaugã alte portrete, de oameni de litere şi de cultură, frãmântările şi disputele din Uniunea Scriitorilor şi cea a artiştilor plastici, în anii ’80, cu schimbarea abuzivă a conducerii lor, plagiatul lui Eugen Barbu, scene inedite cu Marin Preda, Titus Popovici şi alţii.
Din loc în loc, ca şi până acum, interesante pagini de jurnal de călătorie, în ţări din Orientul îndepărtat şi Europa occidentală, ale unuia dintre puţinii oameni şcoliţi de la vârful ierarhiei comuniste.
O nouă ocazie de a afla cum se vedeau lucrurile şi din interiorul ierarhiei de partid cu doar un deceniu înainte de falimentul doctrinei şi al sistemului.