Crestinismul in Tara Sfanta si relatiile BOR cu Patriarhia Ierusalimului - Pr. Conf. Dr. Daniel Benga

La editura Basilica a Patriarhiei Romane a aparut, la initiativa si cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, lucrarea Crestinismul in Tara Sfanta si relatiile Bisericii Ortodoxe Romane cu Patriarhia Ierusalimului, cuprinzand doua studii ale Parintilor conf. dr. Daniel Benga si conf. dr. Mihai Sasaujan de la Facultatea de Teologie Ortodoxa „Justinian Patriarhul” din Bucuresti. Autorii, profesori de Istorie Bisericeasca Universala, respectiv Istorie a Bisericii Ortodoxe Romane, folosesc o bibliografie consistenta pentru volumul studiilor si respecta cu strictete criteriul cronologic in expunere, ambii parinti profesori publicand si mai inainte studii referitoare la acest subiect.

Prima parte a lucrarii, apartinand Parintelui conf. dr. Daniel Benga, prezinta sub titlul „O scurta istorie a Ierusalimului si a crestinismului palestinian de-a lungul secolelor”, principalele evenimente ce au avut loc in istoria Bisericii din Tara Sfanta. Studiul este impartit in zece subcapitole, fiecare tratand una dintre perioadele istorice ale Palestinei, de la inflorirea Bisericii si transformarea Ierusalimului intr-un mare centru de pelerinaj (spre care s-au indreptat si romanii, incepand cu Sfantul Ioan Casian), pana la numeroasele ocupari ale acestuia, care au facut, precum concluzioneaza autorul, ca „orasul pacii sa ramana pana azi un loc in care inca nu este pace”.

Cea de-a doua parte a lucrarii cuprinde studiul Parintelui conf. dr. Mihai Sasaujan, intitulat „Relatiile Tarilor Romane si ale Bisericii Ortodoxe Romane cu Patriarhia Ierusalimului”. Acesta este impartit in doua mari subcapitole, ce trateaza perioada medievala, respectiv moderna si contemporana. Astfel, primul subcapitol prezinta sprijinul acordat de Tarile Romane Patriarhiei Ierusalimului in timpul dificilei ocupatii otomane a acesteia, prin numeroasele danii si inchinari de asezaminte, cat si colaborarea permanenta a ierarhilor romani si ierusalimiteni in vederea apararii Ortodoxiei. Cea de-a doua parte a studiului continua expunerea acestor relatii din momentul proclamarii autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane (25 aprilie 1885) pana in prezent, surprinzand legatura continua dintre cele doua Biserici, mentinuta prin vizite ale intaistatatorilor si clericilor acestora, prin „comemorarea unor evenimente semnificative pentru identitatea bisericeasca ortodoxa locala”, ori prin „gandirea impreuna a unor strategii pastoral-misionare pentru bunul mers al vietii bisericesti”.
In concluzie, aceasta lucrare este o riguroasa sinteza, lamurind cititorilor in mai putin de cincizeci de pagini atat istoria Patriarhiei Ierusalimului si a Tarii Sfinte in general, cat si relatiile avute de aceasta de-a lungul veacurilor cu Biserica Ortodoxa Romana.