Copiii baronului Jozsef - Paul Beldi Ladislau

Ne aflam in fata unei vechi teme clasice, abordate de catre scriitori de varf din literatura universala – chiar daca i‑am numi aici doar pe I. Turgheniev, Giuseppe Tomasi di Lampedusa, I. A. Bunin – si totusi o tema noua, prin dramatismul trairii personale: aceea a stingerii unei familii de vita nobila, cu indepartate radacini si traditii istorice.
In mod obisnuit, in istorie, extinctia familiilor nobile s‑a petrecut intr‑un timp relativ indelungat. S‑au stins lent, uneori pe parcursul mai multor generatii, macinate din interior de consangvinizare si erodate din exterior prin pauperizare si uzurpare de catre fosti iobagi ai familiei. Dar aici, in cazul de fata, in proza lui Paul Beldi Ladislau, stingerea se produce brusc si brutal. Este vorba in fapt de o suprimare vindicativ proletara si resentimentara a unei intregi categorii sociale, operata de catre comunisti in Romania, ca si in alte tari foste comuniste. Oamenii au fost scosi din casele lor si din munca lor si trimisi cu domiciliul fortat in tinuturi indepartate, necunoscute, in medii ostile, pentru singura lor vina de a fi fost de conditie nobila, de a fi apartinut unei elite sociale. Este si cazul familiei contelui Beldi, respectiv, in planul fictiunii, baronul Jozsef, care da si titlul romanului. De altfel, in roman se regasesc parintii, fratii si alte rude ale autorului, cu nume mai mult sau mai putin fictive.
Romanul Copiii baronului Jozsef este totodata si o carte a unei expieri fara vina a conditiei nobiliare, prin memorie. Ce am putea face altceva, mai mult si mai bine, pentru cei al caror destin a fost deturnat, injosit si frant pe nedrept, decat sa depunem fara ura si partinire o marturie salvatoare, sub specie aeternitas?
 Nicolae Iuga
* * *
Paul Beldi Ladislau s-a nascut la 18 aprilie 1955, Viseu de Sus (unde parintii lui au fost stramutati de catre regimul comunist). Studiile primare le face la Borsa, Liceul teoretic la Tg. Lapus, iar Scoala tehnica postliceala, in cadrul CFR-ului, la Cluj. Ca Impiegat de miscare, lucreaza in Gara din Mirsid, detasat fiind apoi la Garcei, Jibou, halta Rus. Certat cu seful de gara, care in prealabil a vrut sa-i dea recomandare si sa-l inscrie in Partidul Comunist (pana a aflat de „originea lui nesanatoasa”!), in anul 1979 da examen la Institutul Agronomic de la Cluj. Admis, paraseste CFR-ul, ajungand student la 28 de ani. Dupa anul 2000, termina si Facultatea de Jurnalism-Comunicare la Universitatea „Vasile Goldis” Arad, Filiala din Baia Mare. Primul roman, Dincolo de adevar, il publica in anul 1998, la Editura Gutinul din Baia Mare. Au mai urmat volumele: Dincolo de mirarea ingerilor (2001), Se-ntorc pasarile mele (versuri, 2002), Nu-l mai rastigniti pe Christos (2002), Pustnicul din Valea Soarelui (2003), Bucla (2005), Evadare pe arca lui Noe (2006), Am fost agent CIA… (2006), Inapoi in viitor (2009), Si mama a zis: Iisus Christos ramane!… (2010), 1948… ultimul suier de tren regal… (2011), Nascuti la Auschwitz II (2012), Bufonul regelui Mihai I (2013). Ca jurnalist a colaborat la ziarele: Opinia, Hora locala, Informatia zilei de Maramures. Aproape doi ani a patronat si saptamanalul Ora exacta a Maramuresului. A mai publicat poezie si proza scurta in revistele: Nord literar, Archeus, Pro Unione, Caietele cenaclului Ioan Filip. (O antologie a prozatorilor maramureseni, alcatuita de Nicolae Pauna Scheianu, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2014)