Continuturile si formele generale ale educatiei. Volumul 4 - Sorin Cristea

De mai bine de un deceniu se vorbeste si se scrie insistent despre calitatea in educatie. In numele ei sunt initiate proiecte, epuizate resurse, aduse argumente, lansate initiative care consemneaza „bune practici”, vizibile sau invizibile, nationale sau internationale etc. Dar criteriul de evaluare lipseste, nu are consistenta sau este diluat sau deviat sub platforma unor directive de politica a educatiei sau a unor statistici care pot demonstra orice, oricand. De aici si paradoxul resimtit dramatic de practicienii educatiei – cresterea calitatii in educatie devine imposibila datorita supradimensionarii cerintelor cantitative impuse birocratic la toate nivelurile sistemului si ale procesului de invatamant. Multiplicarea procedurilor birocratice, nemaiintalnita in istoria scolii si a societatii, blocheaza nu doar calitatea reala a educatiei, ci si realizarea normala a educatiei insasi, in ceea ce reprezinta ea fundamental, esential, profund, general-uman...