Continentele insomniei - Gabriel Liiceanu

„Mai are voie scrisul, in lumea noastra grabita, sa fie abscons fara adancime, complicat fara sa transmita nimic, pretios si doar pentru o mana de oameni? Iar cei care au pretentia ca gandesc mai pot s-o faca fara sa aiba harul de a-i pune pe altii pe ganduri?
Am nazuit sa scriu o carte frumoasa pur si simplu. De aceea, m-am adresat literaturii. Paginile din acest volum reprezinta modul meu de a fi intalnit literatura dinauntrul filozofiei. Reprezinta ceea ce a urmat dupa «cearta mea cu filozofia» de acum cateva decenii.
Ele sunt meditatii despre nodurile vietii – despre libertate, Dumnezeu, plictis, prostie, frumusete, indragostire, neintalnire si altele asemenea –, dar impletite si stranse din «materia prima» a literaturii. Am gandit cu ajutorul Bibliei, al lui Shakespeare, al lui Flaubert, al lui Joyce, al lui Musil, al lui Caragiale sau Mircea Ivanescu si, facand-o, mi s-a parut ca aflu mai multe si intr-un mod mai prietenos decat as fi aflat daca as fi ramas singur, fata in fata cu «esentele pure».“ (GABRIEL LIICEANU)

 

GABRIEL LIICEANU este unul dintre cei mai importanti autori de „literatura personala“ din Romania de azi. In ultimul sfert de veac, cartile sale au constituit repere pentru diferitele variante ale acestui tip de discurs. Jurnalul de la Paltinis (1983), ale carui teme centrale sunt raportul maestru–discipol si importanta culturii intr-o epoca totalitara, a fost un adevarat bestseller al anilor '80: producea cozi la librarii, se vindea „pe sub mana“, se imprumuta numai prietenilor de incredere. Din scrisorile generate de comentariile la acest jurnal (intre timp tradus in mai multe limbi) s-a nascut un al doilea volum de succes, Epistolar (1987), care reuneste voci intelectuale de mare forta. Urmeaza, in alta formula, dar, in fond, tot in nota confesiva, Declaratie de iubire (2001), exercitii de admiratie si de atasament intelectual, etic si, nu in ultimul rand, uman fata de personalitati importante ale culturii noastre. Usa interzisa (2002) este una dintre cartile favorite ale publicului din ultimii ani si o revenire la notatia diaristica. Cu Scrisori catre fiul meu (2008), Gabriel Liiceanu se lasa din nou atras de simplitatea si directetea genului epistolar. Intalnire cu un necunoscut (2010) reia firul confesiv al unor insemnari care, desi par legate de o zi sau alta, au crescut, de fapt, dintr-o viata intreaga. In paralel cu volumele in care autorul construieste ceea ce francezii numesc l’écriture du moi, scrierea egotista, Gabriel Liiceanu a publicat in ultimii ani o serie de carti eseistice, filozofice si de implicare in „viata cetatii“: Despre minciuna (2006), Despre ura (2007) si Despre seductie (2007), Estul naivitatilor noastre (2012), Dragul meu turnator (2013), Fie-va mila de noi! si alte texte civile (2014), Nebunia de a gandi cu mintea ta (2016), Romania, o iubire din care se poate muri (2017).