Contabilitate aprofundata - Marian Sacarin

     Lucrarea se deruleaza pe sapte capitole. Deschiderea este asigurata de instrumentarea analizei performantelor intreprinderii prin prisma unei situatii financiare care devine din ce in ce mai mult parte egala a clasicelor documente de sinteza, bilantul si contul de profit si pierdere. Este vorba despre tabloul fluxurilor de trezorerie care, dincolo de interpretarea starii si evolutiei lichiditatii intreprinderii si in complement cu o situatie a rezultatelor, bazata pe informatiile generate de o contabilitate de angajamente, vizeaza si indicatorii de eficienta. Sa nu uitam locul si rolul pe care il joaca fluxurile de trezorerie in structurile modernizate ale cadrelor contabile conceptuale si in masurarea unor elemente care compun situatiile financiare.

     Capitolul al doilea repune in discutie problema retratarii informatiilor contabile, in conditii de inflatie. Tema ignorata de normalizarea si practica, in tara noastra, chiar daca economia romaneasca a fost, timp de zece ani, una hiperinflationista, ea va suscita inca interes, prin deschiderea internationala a intreprinderilor mari, din spatiul economic al Romaniei, ca sa nu mai vorbim de faptul ca organismul international de contabilitate reanalizeaza retratarea la inflatie, intr-o perioada de profunda imbunatatire a referentialului sau.

     Prezenta fiscalitatii in contabilitate se constituie in studiul realizat de capitolul al treilea. Un mar al discordiei, atata timp cat o contabilitate financiara, in ton cu contemporaneitatea, are drept tinta obtinerea de imagini fidele. Acest raport (contabilitate-fiscalitate) induce in gandirea internationala una dintre cel mai greu accesibile metodologii de solutionare.

     Dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale (capitolul al patrulea) au devenit probleme spinoase, in contextul transformarilor in economia tarii noastre: in perioada de tranzitie, pentru regandirea fostelor intreprinderi, organizate dupa regulile centralizarii si planificarii, in intreprinderi supuse procesului de privatizare si operationale in conditii de respectare a comandamentelor de piata, iar astazi, pentru ca, nu-i asa, trebuie sa acceptam ca viabilitatea entitatilor economice este mai degraba un vis, realitatea plasandu-le in procesul normal al crearii, dezvoltarii si mortii (dizolvare si lichidare).

     Opusa celor doua procese anterioare, reorganizarea societatilor comerciale este sustinerea vietii lor prin diverse cai, in primul rand prin fuziune. Este ceea ce constituie substanta capitolului al cincilea. Autorul prezinta solutii de evaluare si de realizare practica a fuziunilor, care sfideaza, in mod elegant, simplismul normelor gandite, odinioara, de normalizatorii romani.

     Gruparile de intreprinderi (capitolul al saselea) reprezinta o tema novatoare a consolidarii conturilor. Pe axa convergentei referentialelor contabile, organismul international de normalizare (IASB) evolueaza „dupa chipul si asemanarea“ organismului american (FASB). Gruparea intreprinderilor se concentreaza in zona singurei metode acceptate, astazi, la nivel mondial, metoda achizitiei. Evaluarea la valoarea justa castiga tot mai mult teren, in zona masurarii contabile, iar fondul comercial se depreciaza pe baza unui test care, urmand calea deschisa anterior, de standardul IAS 36, liciteaza previzionarea, abandonandu-se cea clasica, privind amortizarea acestui activ imaterial.

     In sfarsit, conturile consolidate se constituie in marea provocare pentru Europa contabila, pe fondul trecerii la sistemul IAS-IFRS. Consolidarea este domeniul preferat, in studiile lui Marian Sacarin si, in mod asteptat, el ii acorda un loc preferential.