Confesiunile Amiralei Noir - Luiza Mitu

O lume urata, ca un lup rau, cu botul cascat, sta deasupra capului tau. De ea te separa doar o aspiratie, trasa si ea in jos de un tentacul negru al potrivnicirii. Lumea aia de sus nu e pentru tine, te va manca cu fulgi cu tot. Mana ta dreapta mai cauta inca sa se prinda de trecut, dar stanga tine totusi o speranta si doa un obstacol te separa de idealul-inorog, mic dar curajos, pe care-l visezi. Ca sa ajungi la el, trebuie sa te cobori. Umilinta si modestie. Viitorul se bifurca apoi. Apar noi tarmuri. Deci drumul adevarat este pe jos, nu pe sus...
 
Viorel Pirligras
 
„Numai pentru nebuni” statea scris la intrarea in Teatrul Magic din Lupul de stepa. Ceva similar vad si pe frontispiciul Amiralei.
Intrarea e pe riscul propriu. O carte a unor trairi si experiente atat de  personale, incat, paradoxal (doar pentru o logica binara paradoxal) dobandesc un caracter general.
Daca ai curaj, citeste. Dar citeste, frate, citeste. Nu doar cu ochii. Sau nu doar cu sufletul. Ori cu mintea. Citeste cu toata fiinta ta, cu ficatul, cu sternul, cu plamanii. Cu rinichii. Si cu toate petalele tale.
...
 
Cosmin Dragoste