Comunicarea prin intermediul imaginii la varsta prescolara - Doinita Venera Dinca

Lucrarea pe care am elaborat-o este structurata in cinci capitole la care se adauga Anexele si Bibliografia, intregul edificiu posedand o  coerenta interna optima.
Primul capitol al lucrarii este intitulat „Specificitatea procesului de comunicare in interactiunea umana”, iar in cuprinsul acestuia sunt abordate o serie de aspecte care circumscriu directiile de relevanta maxima ale procesului de comunicare, concretizate in definitii ale comunicarii, functiile pe care le indeplineste aceasta in cadrul mai larg al interactiunii umane, tipurile si formele de comunicare, factori favorizanti dar si obstacole care pot fi reperate la nivelul diverselor elemente ale procesului de comunicare, toate acestea fiind importante, fiindca ajuta cititorul sa-si formeze o imagine cat se poate de complinita in legatura cu specificul procesului de comunicare.

In cadrul acestui capitol demersul este unul riguros si creativ deoarece ne-am straduit sa prezentam aceste probleme legate de comunicare aratand cum au evoluat si cum s-au modificat paradigmele de analiza ale comunicarii in ultimele decenii, putandu-se vizualiza acest traseu al evolutiei incepand cu primele abordari (deceniile V si VI) si terminand cu cercetarile din perioada actuala cand s-au facut progrese foarte mari din perspectiva multiplelor planuri de analiza ale comunicarii, dar si din cea a multiplicarii disciplinelor care abordeaza principalele probleme ale acesteia.

Tot in cadrul acestui capitol s-a relevat faptul ca la ora actuala comunicarea este o problema fundamentala a existentei umane, ca nu se poate trai si actiona fara aceasta, ca trebuie depuse eforturi sustinute ca de la o etapa la alta, procesele de comunicare sa fie tot mai eficiente si tot mai adecvate contextelor in care se desfasoara respectivul tip de activitate.
In tratarea chestiunilor amintite anterior am facut apel la autori si la lucrari de referinta atat din perimetrul psihopedagogiei romanesti (P. Popescu- Neveanu, M. Golu, M. Zlate, E. Paun, M. Dinu, L. Soitu, V. Frunza, I. O. Panisoara s. a.) si straine (C. Shanon si W. Weaver, S. Moscovici, B. Rimé, G. Mialaret, B. Bernstein, J. Hattie, N. Lebrun si S. Berthelot, J. A. De Vito, G. Wackenheim, J. A. Rondal, H. Gleitman, V. P. Richmond, J. C. McCroskey, S. K. Payne, P. L. Knapp s. a.) putand concluziona ca, daca inainte de 1990 literatura psihopedagogica romaneasca era mai putin preocupata de tratarea comunicarii (in manuale sau tratate de didactica sau pedagogie romanesti subiectul acesta era omis de cele mai multe ori) in prezent situatia s-a ameliorat existand tot mai multi autori care consacra capitole comunicarii, in lucrari mai generale sau chiar monografii, unde aceasta tema este analizata in exclusivitate.

Subliniem faptul ca in tratarea modalitatilor de comunicare s-a alocat un spatiu mai mare unor canale ale nonverbalului (comunicarea prin intermediul gesturilor, a miscarilor corporale, prin atingere, prin intermediul contactului vizual, comunicarea prin spatiu si distanta) toate acestea avand un rol important in rafinarea si eficienticizarea comunicarii didactice.
N-au fost omise nici barierele de pe palierele comunicarii iar eforturile noastre au fost directionate pe linia identificarilor acestora la nivelul principalelor elemente ale procesului de comunicare, concluzionand ca exista probleme la nivelul emitatorului (sursei), receptorului (destinatarului), la nivelul mesajului care face obiectul comunicarii, al canalului de comunicare, la nivelul contextului mai larg in care se desfasoara comunicarea. Aceasta identificare riguroasa a obstacolelor comunicarii reprezinta un demers extrem de important, pentru ca daca exista o repertoriere corecta a lor, ulterior se poate interveni si se pot aduce corectii in modul de desfasurare ale procesului amintit.
Capitolul al II-lea „Caracterizarea psihologica a varstei prescolare” este focalizat pe prezentarea si analizarea unor importante procese si activitati psihice care configureaza specificitatea la nivelul varstei prescolare, incercandu-se sa se surprinda evolutia psihologica a copilului la aceasta varsta, pe principalele axe de dezvoltare si anume dimensiunea motrica cognitiva, afectiv-motivationala, cu mentiunea ca analizele si prezentarile sunt facute pentru a sublinia in mod special cum se structureaza procesele de comunicare care se deruleaza in interiorul stadiului prescolar.

Pentru asigurarea unei acuratete in tratarea proceselor si activitatilor mentionate am facut apel la autori si lucrari de referinta ale domeniului atat din perimetrul psihopedagogiei romanesti (U. Schiopu, T. Cretu, E. Verza, T. Slama- Cazacu, E. Bonchis) si straine (M. Debesse, P. Osterrieth, R. Vincent J. Piaget si B. Inhelder, D. E. Papalia, S. W. Olds, R. D. Feldman, R. Harwood) reusind sa configuram cu fidelitate principalele trasaturi ale copilului de varsta prescolara si ale problemelor care trebuie avute in vedere in educarea si in dezvoltarea proceselor si activitatilor psihice. Facem precizarea ca demersul pe care l-am intreprins a avut ca scop principal corelarea acestor caracteristici ale copilului la aceasta varsta cu obiectivele si ipotezele formulate in cadrul procesului investigativ care a facut obiectul cercetarii noastre.
Comunicarea prin intermediul imaginii reprezinta capitolul al III-lea si este structurat in asa fel incat sa acopere problematica extinsa a imaginii, motiv pentru care capitolul debuteaza cu delimitarile conceptuale firesti, continuand cu alte aspecte care concretizeaza functiile imaginii, tipologii ale acesteia, relatiile existente intre imagine si culoare, a imaginii si personalitatii umane, efectele senzoriale induse de principalele culori si a culorilor in planul psihic si in functionarea optima si echilibrata a acestuia, caracteristicile mesajului vizual si sustinerea lui in planul invatarii perceptiv-vizuale.

Aceasta abordare a imaginii a fost facuta din perspectiva interdisciplinara facandu-se de asemenea apel la autori si surse representative autohtone si straine cum sunt: J. J. Wunenburger, G. Durand, L. Brunschvicg, J. P. Sartre, J. Burgos, R. Huyghe, C. Maltese, H. Biedermann, G. Miller, W. Kandinsky, J. Itten, A. Damasio, A. Faber si E. Mazlish, M. J. Elias, S. E. Tobias, B. S. Friedlander, O. Garlea, L. Boia, I. Neacsu, M. Miclea, M. Golu si A. Dicu, L. Lazarescu, A. Nanu, P. Muresan, I. N. Susala, E. Vrasmas s. a., reusindu-se astfel sa se obtina o reprezentare destul de fidela asupra constelatiei imaginii.
Capitolul al IV-lea intitulat „Abordarea experimentala a relatiilor existente intre imagine si dimensiunile personalitatii copilului de varsta prescolara” concretizeaza demersul investigativ pe care l-am intreprins, si in consecinta, el face trimitere la scopul cercetarii, la obiectivele acesteia, la ipotezele care s-au avut in vedere, la descrierea metodologiei utilizate, a etapelor care au fost parcurse si la descrierea probelor care au fost applicate copiilor prescolari din unitatile in care s-a realizat cercetarea.
Referitor la entitatile citate anterior facem precizarea ca scopul cercetarii, il reprezinta identificarea efectelor pe care le au imaginile asupra formarii si dezvoltarii competentelor de comunicare si, implicit, a dezvoltarii unor laturi ale personalitatii copiilor si optimizarea interactiunilor dintre actorii comunicarii in directia atingerii obiectivelor educatiei contemporane, care promoveaza abordarea holistica a continuturilor pe problemele lumii contemporane (noile educatii, educatie interculturala etc.).
Pe aceeasi directie se inscriu si obiectivele investigatiei care vizeaza identificarea diferentelor generate de diverse tipuri de imagini asupra unor procese si activitati psihice de tip senzorial-perceptiv si afectiv-emotional, a diferentelor existente in functie de utilizarea unui singur canal de comunicare (verbal) si a mai multor canale de comunicare (verbal si non-verbal), identificarea si analizarea imaginilor cu potential ridicat in stimularea dezvoltarii intelectuale, afective, sociale si fizice, a relatiilor dintre tipurile de imagini si obiective, continuturi si modalitati de evaluare propuse de curriculumul revizuit pentru invatamant prescolar, cu scopul realizarii unui ghid de bune practici, care sa integreze propuneri de abordari si strategii creative de utilizare a imaginilor pe domeniile experientiale din structura curriculumului.

In legatura cu natura ipotezelor facem precizarea ca acestea au fost corelate cu o serie de probe (6) care au urmarit validarea acestora si atingerea obiectivelor; acestea fac referire la relatia comunicare prin intermediul imaginii, stimularea proceselor si activitatilor psihice si promovarea unui program de invatare prin intermediul anumitor tipuri de imagini care favorizeaza formarea si dezvoltarea competentelor de comunicare.
Ultimul capitol al lucrarii „Efectele comunicarii prin imagine asupra dezvoltarii personalitatii copilului de varsta prescolara dupa derularea programului de cercetare” include prelucrarea, analiza si interpretarea rezultatelor cercetarii, concluziile demersului investigativ si cele generale utilizandu-se proceduri de analiza statistica a datelor din Programul S. P. S. S. si a celor din perimetrul metodelor si tehnicilor calitative.
Bibliografia este diversificata si include lucrari din domeniile comunicarii, psihopedagogiei, filosofiei si artei, fiind focalizata pe necesitatile de tratare ale temei care face obiectul cercetarii.

Anexele cuprind mai multe tipuri de documente precum grile de observatie, tabele, chestionarul aplicat cadrelor didactice, materiale illustrative utilizate in demersul cercetarii, fotografii din activitatile desfasurate cu prescolarii si ale produselor activitatii lor.

RECENZII