Colocviul statuilor - Ana Maria Barbu

Nu ma pot gandi la un colocviu al statuilor fara sa il asociez cu pictura lui Giorgio de Chirico, in care ele apar ca o marca personala, asemeni semnaturii. De obicei neintregi, antice si in piete pustii, traversate de cate o silueta firava. Sau doua, niciodata impreuna. [...] La doamna Ana Maria Barbu inspiratia si speranta coincid nu numai fonetic, au o puritate care la randul ei inspira incredere si simpatie. Iar respectul ei pentru cuvant impune tot respectul. In spirit, nu in forma, prin cristalinitate, poemele sale tin de genul madrigalului, sansonetei, sonetului, au in mic inventia si agrementele Epopeii, fara ca lectura lor sa fie plictisitoare cum e aceea a unor poeme epice. (Mircea Doreanu)

Fragment din volumul de poezii "Colocviul statuilor" de Ana Maria Barbu"

"Colocviul statuilor

Nedumerirea asteapta
raspuns, Nedumeririle sunt
de tot felul, Te asteapta,
Te surprind uneori,
Te apasa,
Esti inchis in propria ta
viata, In coordonatele ei
impuse, La felul ca
marmura statuilor. Nu te
poti descatusa de ele, De
exprimarea ei genetica,
Pe care o porti inca de la
nastere, Cu simtiri, trairi sau
afinitati, Toate iti sunt destinate
Sau nu.
Nedumerirea caut sa o
descifrez, Oare o vei afla?
Cand?
Vei afla la colocviul statuilor,
Atunci vei sti!
La invierea statuilor
Miracol sperat!"