Colectia Ovidiu Harbada. Vindecarea prin iubirea si respectul de sine si de viata - Set 4 Volume

"Cum ii ajutam pe cei bolnavi

Ma refer in primul rand la cei cu boli cronice, vechi, sau care se imbolnavesc des, ori au boli care recidiveaza. De cele mai multe ori acestia au uitat sa traiasca, adica sa se bucure de viata. Ei sunt mereu apasati de grijile altora sau ale lor, mereu cautand sa faca mai mult decat pot, sa para mai mult decat sunt. Sunt cei incapabili sa spuna NU atunci cand li se cere ceva pe care ei nu ar dori sa-l faca, dar din diferite motive, (sa nu dezamageasca, de frica, dintr-o mandrie prosteasca, sau pur si simplu pentru ca vor mereu sa fie pe placul celorlalti), spun Da, facand lucruri care nu ii reprezinta, nu le fac placere, sau pentru care sunt de fapt prea obositi sa le indeplineasca. Procedand asa un timp indelungat, bucuria si dragostea de viata dispar treptat, pana la momentul in care, secatuiti de vlaga, se imbolnavesc.
Pentru aceasta categorie de bolnavi, cel mai important lucru este sa ii ajutati sa trezeasca din nou in ei dorinta de viata, de a se bucura, o motivatie care sa-i faca sa traiasca cu pasiune si iubire fiecare zi. Concentrandu-se numai asupra bolii si a luptei cu boala, au uitat cum e sa FII sanatos, au uitat sa fie veseli, sa faca ceva care le produce placere, bucurie. De cele mai multe ori bolnavul si cei din jur se concentreaza obsesiv pe boala si nu pe starea de bine, de sanatate. Solutia nu este concentrarea pe vindecarea bolii, ci pe bucuria de a trai. De aici vine forta de vindecare, din iubirea si respectul de sine si de viata.
Un alt aspect important este cel legat de cei apropiati bolnavului, copii, sot, sotie, parinti… Este foarte important ca cei apropiati sa nu puna o presiune suplimentara pe bolnav, sa nu-l judece pentru deciziile sale, sa nu-l critice, sa nu-i faca reprosuri, impunandu-i indirect, aproape cu disperare, sa lupte ca sa traiasca. Sa nu transfere asu-pra lui propriile frici si disperari. Daca bolnavul vrea sa fie singur, nu are chef sa vada pe nimeni, respectati-i dorinta. Daca nu vrea sa vorbeasca cu nimeni, respectati-i dorinta. Nu-l fortati in nici un chip. Fiti alaturi de el si ajutati-l cu ce are nevoie, cu ce va cere el, fara sa il judecati. Evitati cu orice pret orice fel de repros, (de ex… am dat o gramada de bani pe tratament si nici macar nu te tii de el, sau, noi ne straduim atat de mult sa te ajutam si tu nu faci nimic… etc.).
Retineti, in aceasta perioada de cumpana pentru el, in functie de programul lui de viata, bolnavul poate sa plece sau sa ramana in viata. Lucrul cel mai important este sa ii fiti alaturi, sa il iubiti, sa-i aratati ca il iubiti si sunteti de acord cu orice decizie ar lua el, nu sa-l fortati cu disperare sa traiasca. Atmosfera de pace din jurul sau este de cel mai mare ajutor. Oferiti-i deplina libertate si dragoste. De multe ori boala a aparut pentru ca bolnavul a incercat prea mult timp sa traiasca numai pentru a satisface asteptarile altora, ignorand total propriile nevoi. Puteti, daca vreti si credeti, sa va rugati pentru el, si nu neaparat pentru a ramane in viata, ci mai ales pentru a se face voia Domului. Caci El este cel care, cu adevarat, stie ce este mai bine pentru noi. Daca, la ideea de a cere sa se faca Voia Celui de Sus, simtiti teama, (daca Voia Lui difera de a voastra?), mai bine opriti-va din rugaciune, caci inca nu sunteti familiari cu starea de credinta, inca nu ati inteles ca Voia Lui este supremul Bine la care putem ajunge. De ce? Pentru ca Voia Lui este doar Puterea Iubirii sale manifestata in Creatie.
O conditie esentiala a actului de asistenta a bolnavului este ca persoana care ingrijeste sa stie sa aiba grija de sine. Este absolut necesar sa-si pastreze o stare de spirit echilibrata, constructiva, bazata pe iubire si speranta, nu pe frica si disperare. Bolnavul poate sa aiba momente de disperare, sa planga pe umarul vostru, sa va impartaseasca suferintele lui. Daca vreti sa-l ajutati, e nevoie sa ramaneti cat puteti de senini, linistiti, rabdatori si cu iubire pentru el. Suferinta lui nu trebuie sa va doboare. Doar starea voastra de liniste si iubire ii poate oferi suportul energetic ca el sa treaca mai usor prin incercarea pe care singur si-a luat-o pentru a evolua. Cand nu sunteti in preajma lui cautati sa faceti activitati care va bucura, va fac placere. Faceti orice considerati ca va reincarca bateriile si nu va simtiti vinovati pentru asta.
Este bine sa intelegeti ca moartea nu inseamna ca am pierdut vreo batalie. Boala, corpul nostru nu sunt un camp de batalie unde musai trebuie sa castigam vreun razboi. Au fost doar experiente necesare pe drumul redescoperirii esentei noastre profunde, divine. In plus, dupa desprinderea de corpul fizic, viata continua, iar in multe locuri, starea de iubire, bucurie si pace, pur si simplu nu au termeni care pot fi explicati in cuvinte pamantene. Pentru cel care cunoaste cate ceva din lumea de dincolo, bucurie este pentru cel care pleaca. Daca iubesti pe cineva cu adevarat si acesta pleaca undeva unde ii este mai bine, te bucuri pentru el. Este adevarat, lipsa fizica a celui drag iti produce o suferinta. Si este normal. Dar aceasta suferinta nu te impiedica sa traiesti mai departe, si, dupa o vreme, sa te bucuri din nou de iubire, prietenie, de acest cadou minunat pe care ni l-a facut Creatorul, VIATA.”

"Da, am fi putut si altfel!

Un barbat si o femeie, tineri fiind, se intalnesc, se plac si, dupa o vreme, devin sot si sotie. Viata merge inainte, vin pe lume si cativa copii. Traiesc ca toata lumea, cu bune si rele. Timpul trece, ajung batrani.

Inainte ca unul dintre ei sa moara, intalnesc un invatator distins care le descopera rostul vietii si al iubirii si ce reprezinta ele in virtutea legilor divine. Le mai arata si ocaziile pe care le-au avut de-a lungul vietii sa descopere aceste adevaruri si cu cata usurinta le-au ignorat.

Cei doi raman inmarmuriti. Abia acum au inteles.

Batranul isi ia de mana sotia, si cu lacrimi in ochi, ii spune:

- Draga mea, aproape toata viata noi ne-am chinuit unul pe celalalt, nu ne-am iubit. Te rog, iarta-ma.

Cu chipul senin, impacat, batranul priveste la invatatorul care ii face semn sa-l urmeze. Impunea respect, dar emana si dragoste, siguranta.  Zambind in coltul ochilor,  batranul si-a mai privit o data sotia si a plecat.

Invatatorul distins, cu privire senina, ingaduitoare dar ferma, era... moartea.”

 

De vorba cu Valeriu Popa despre sanatate si viata. Contine DVD - Ovidiu Harbada, Ed. Dharana

Editie revizuita si adaugita

Toate incercarile, toate greutatile, provocarile, greselile si suferintele noastre au un singur scop. Sa redescoperim cine suntem cu adevarat, esenta noastra divina si sa o manifestam in aceasta lume, prin viata noastra, cat mai deplin.

Generatii intregi de oameni si-au dus viata pe acest pamant, intr-o lume in care am fost Invatati sa traim cu frica. In prezent, pe suprafata intregii pla nete, apar tot mai multi oameni care, in urma experientelor din preajma mortii sau a unor perceptii extrasenzoriale cu care se nasc si le reveleaza noi aspecte ale flintei umane, ajung sa experimenteze direct cunoasterea esentei lor profunde, nemuritoare, divine. Astfel, ei exista in lume prin iubirea pe care o descopera in ei si in Divinitatea care i-a creat (pe ei si pe noi toti), inteleg unitatea rasei umane si renunta sa traiasca din frica, imbratisand viata, ca un dar din lubire de la Dumnezeu.

Aparitia lor este o mare sansa pentru omenire. Depinde de noi sa-i cautam, sa-i ascultam si sa le urmam exemplul. Fiecare picatura de lumina, de iubire, pe care fiinta noastra devine capabila sa o constientizeze si sa o manifestein lume, conteaza enorm. Deci reamintiti-va ca fiecare moment de bucurie, pace, de echilbru, de frumos pe care le putem exprima prin viata noastra ne innobileaza propria filinta si in acelasi timp ne face partasi la schimbarea in bine a vietii pe Terra. O noua rasa umana apare pe planeta. Cei care sunt constienti de esenta lor divina si o exprima in viata lor, tot mai deplin, care percep prin simturile lor ca noi toti suntem una, copiii aceluiasi Unic Creator.
Ovidiu Harbada




- Este mai usor sa acuzi pe altii de boala ta decat sa recunosti onest ca esti vinovatul principal ;

- Prevenirea bolii incepe cel mai tarziu in ziua conceptiei ;

- Intelegeti si acceptati ceea ce sunteti pregatiti sa intelegeti si sa acceptati ;

- Omul ar trebui sa depuna cel putin atata straduinta pentru a-si simplifica viata cat a pus pentru a si-o complica ;

- Invingatori sunt numai aceia care reusesc sa invinga biologicul negativ prin ratiunea pozitiva ;

- Nimic nu vine din afara atunci cand esti pregatit, ci tot raul care dezechilibreaza porneste din interiorul nostru si in special de la necunoastere ;

- Vor castiga aceasta partida, autovindecarea, toti cei care vor recunoaste ca sunt vinovati, au incredere in ei insisi si incep lupta asemeni unui individ aflat in pericol de inec, ale carui rezerve launtrice sunt atat de puternice incat cei care ar incerca sa-l salveze fara sa-si ia masuri de precautie, pot fi chiar ei in pericol de a se ineca ; toti au sanse, dar castiga partida 10-15 % din cei care incep auto-vindecarea ;

- Cand nu are saracul, rabdarea e leacul ;

- Nu e lege sa te lege de cine nu te intelege.   

O mare parte a vietii sale a daruit-o alinarii suferintelor oamenilor bolnavi, insuflandu-le speranta redobandirii sanatatii. Adeseori, aceasta speranta se transforma in realitate datorita intalnirii a doua conditii esentiale pentru acest tip de vindecari. Prima era omul Valeriu Popa pentru care lumea din care venim cand ne nastem pe acest Pamant si unde ne ducem dupa ce murim avea o existenta concreta, vie, purta cu ea un dialog real, dar inca neinteles, cu fiinte capabile sa-i furnizeze informatii concrete referitoare la diagnosticul unei persoane bolnave si tratamente care ii puteau reda sau ameliora sanatatea. A doua se referea tocmai la bolnavii care il cautau, mai ales cei care nu mai aveau nici o sansa pe cale medicala clasica, alopata, dar care totusi, doreau sa traiasca. Valeriu Popa si bolnavii care veneau la el, au fost pentru miile de oameni ce se strangeau in jurul lui, pe strada, in parc, la conferinte, in scara blocului, actorii principali de pe arena vietii, de la care, toti cei care au dorit, au invatat sa fie mai buni, sa traiasca o viata mai echilibrata, fizic si psihic, mai aproape de Dumnezeu.


In practica actuala exista o abordare graduala a notiunii de post.

Cel mai larg raspandit si acceptat este postul religios, pentru noi postul crestinesc. Practicat de mii de ani, transmis din generatie in generatie, el a devenit un element firesc din viata crestinului practicant.

Motivat sentimental si religios de exemplul lui Iisus Cristos si de evenimentele legendare din viata bisericii crestine, postul este tinut in diferite perioade ale anului, avand durate si grade de severitate diferite in functie de evenimentul la care face referinta. Incarcatura sentimentala si mesajul spiritual al acestor evenimente dau putere si vointa credinciosilor sa tina aceste posturi. De asemenea, este o perioada de penitenta si purificare liber asumata in speranta ispasirii unor pacate sau dobandirii unei elevari spirituale.

O alta abordare a postului este cea stiintifica, ce studiaza corpul uman utilizand tehnologie de ultima ora din domeniul electronicii, fizicii, chimiei s. a. m. d. El este practicat in clinici specializate, renumite fiind cele din Austria, Germania, Rusia, Franta, Statele Unite. Pacientii sunt asistati de medici cu experienta in domeniu, programul este riguros, postul fiind asociat si cu alte terapii naturiste menite sa detoxifice organismul, sa-i refaca echilibrul pierdut printr-un mod de viata dezordonat, care incalca cu regularitate legile naturii.

Evolutia pacientilor este monitorizata in permanenta, prelucrarea stiintifica a datelor demonstrand eficienta de netagaduit a acestor proceduri. Periodic, aceste studii sunt prezentate public, existand deja o literatura stiintifica bogata ce ofera numeroase dovezi materiale, confirmare a eficientei postului practicat in mod stiintific.

Singurul inconvenient al acestor clinici ultramoderne, dotate cu tot confortul si personal medical de inalta specializare este costul ridicat al unui tratament ce poate dura intre 14 si 50-60 de zile, necesitand internarea pacientilor in clinica.

In acest context, Valeriu Popa a aparut ca un liant intre stiinta si religie, folosind argumentele stiintifice in favoare postului si motivatia spirituala, generatoare a unor forte nebanuite in om.

De asemenea, a daruit din cunostintele si experienta sa in mod dezinteresat material, oferindu-le astfel o sansa si celor saraci, fara bani, care nu-si puteau permite un tratament costisitor. Un alt element care individualiza calitatile acestui om era puternica incredere ce o insufla pacientilor in eficienta tratamentelor naturiste, a postului, speranta vindecarii, dandu-le puteri nebanuite, incredere in ei insisi si in Dumnezeu.

Ceea ce recomanda pacientilor practica el insusi. Tinea periodic posturi in care nu manca nimic timp de 2-3 sau 4 saptamani. A tinut odata 52 de zile de post fara mancare, experienta din care a invatat o mare parte din recomandarile pe care le facea cand indica cuiva postul? negru?. Fiind el insusi un practicant, convins cu toata fiinta de eficacitatea procedurilor naturiste, avea o forta magica asupra pacientilor, insuflandu-le curaj, vointa, speranta.

Oameni ajunsi in pragul disperarii, bolnavi irecuperabili pe cale medicala, fara speranta de viata, veneau aproape zilnic la dansul. De fiecare data asistai la asa zise minuni, care se petreceau discret, fiind insa evidente prin schimbarea petrecuta in sufletele celor care il cautau. Din oameni infranti de viata, fara sperante, fara viitor, dupa ce stateau de vorba cu Valeriu Popa zece minute, o ora, doua, cat era nevoie, o transformare extraordinara se petrecea cu ei. Deveneau luminosi la chip, cu ochii vii, plini de speranta. Plecau fericiti, decisi sa lupte pentru viata, sa-si recapete sanatatea. Marele lor castig era faptul ca acum stiau de ce sunt bolnavi si ce trebuie sa faca pentru a trai. El ii convingea ca mai au o autosansa. Cum? E un mister pe care l-a luat cu dansul? dincolo?.

Dintre formele de post practicate cu diferite ocazii, cu rezultatele cele mai spectaculoase, dar si cel mai dificil de realizat, este postul asa zis? negru?. El poate fi tinut incepand cu o zi, doua, trei si ajungand pana la 40-50-70-100 de zile, perioada in care practicantul nu mananca nimic, bea doar apa. Exista proceduri in care nici macar apa nu se bea, fiind de departe cea mai severa forma de dezintoxicare prin post.

Odata insusite corect si aplicate ca atare, diferitele forme de post? negru? sunt un instrument redutabil, utilizat pentru redobandirea si pastrarea sanatatii.

Pentru a tine corect un post este absolut necesara o pregatire psihica temeinica si insusirea corecta a informatiilor privitoare la etapele si procedurile ce trebuie urmate pe durata postului si imediat dupa. Daca ar fi sa luam in considerare stilul de viata contemporan, mai ales al orasenilor, este limpede ca acesta reprezinta o agresiune de o intensitate nemaiintalnita pana in prezent de fiinta umana. Corpul uman, psihicul omului nu au fost proiectate pentru un asemenea mod de viata. Ca atare, locuitorii oraselor devin tot mai bolnavi, nervosi, apar noi forme de maladii a caror cauza si modalitate de vindecare sunt necunoscute. Omul este supus unui tir stresic conjugat, simultan, ce depaseste adesea capacitatea lui de adaptare. Unele forme de stres sunt vizibile, le stim, de altele nici macar nu suntem constienti.

Pe primul loc se pare ca este nesiguranta locului de munca, imposibilitatea unui mare numar de oameni de a-si asigura veniturile necesare, macar pentru platile facturilor lunare, cheltuieli ce cresc pe durata unui an mai repede decat majorarile de salarii. Nici nu se mai pune in discutie posibilitatea unor cheltuieli suplimentare, firesti pentru un trai decent, imbracaminte, alimente, care cel mai adesea se reduc la strictul necesar supravietuirii. Cel putin asta este si-tuatia la mine in tara.

Stresul informational este un alt factor cauzator de imbolnaviri. Evolutia rapida a noilor tehnologii determina aparitia pe piata intr-un ritm tot mai accelerat de noi produse, servicii, utilitati. Acest ritm este mult mai rapid fata de capacitatea mentala si emotionala de asimilare a lor de catre consumatori. In plus, stresul cauzat de mentinerea vie in mod artificial a dorintei, fara a putea fi satisfacuta, creeaza o nevoie disperata de bani. Ma refer la bombardamentul emotional cauzat de miile de reclame audio-video care aplica consecvent tehnici de manipulare subliminala prin care vointa noastra se supune intereselor mercantile ale diferitilor producatori, si nu propriului interes de sanatate mentala si fizica. Pe langa stresul generat de faptul ca nu avem banii necesari indeplinirii acestor dorinte induse, de cele mai multe ori consumul lor este la randul lui cauzator de boala.

O mare parte din alimentele oferite spre consum au o serie de chimicale dovedite stiintific ca fiind cauzatoare de cancer, in timp. O serie de produse electrocasnice au prin constructia lor efecte perturbatoare asupra sanatatii. Cercetari sustinute, facute in Europa Occidentala, Statele Unite ale Americii si Japonia, au demonstrat ca o parte din noile instrumente de comunicatie afecteaza intr-o anume masura sanatatea utilizatorilor, datorita radiatiilor la care ii expun. Densitatea mare de statii puternice de emisie-receptie, modulate pe diferite lungimi de unda, penetreaza campul bioenergetic si ii afecteaza echilibrul delicat.

In aceste conditii de viata, postul devine un instrument pretios in lupta pentru asigurarea unei sanatati relative, conditie esentiala a aspiratiei la o existenta decenta. Atunci cand nu esti fortat de o situatie limita, postul cu apa distilata, metoda lui Valeriu Popa, este bine sa fie abordat gradual, incepand cu o zi de post, dupa ce in prealabil ti-ai insusit elementele teoretice ale metodei. El se poate incepe cu trei zile, apoi cu 7, 14 sau 21 de zile de post. Foarte rar e indicat postul de 28 de zile sau mai mult. Celor aflati in situatii limita, profesorul le spunea franc:? Omule, fizic esti mort, energetic mai ai insa autosanse. Lupta, fa ce ti-am recomandat si poate scapi.? Dansul nu garanta viata sau vindecarea nimanui:? Eu nu sunt Dumnezeu. Nu-ti dau eu viata. Nici nu o pot garanta pentru tine. Pot insa sa-ti spun ce au facut alti semeni si contemporani cu tine aflati in situatii similare cu a ta, care acum sunt in viata. Au iesit din prapastia mortii in care se aflau. Dar le atrag mereu atentia: Acum sunteti iesiti din prapastie, dar va aflati pe marginea ei. Aveti grija sa nu gresiti timp de sapte ani, ca puteti cadea din nou. Si nu stiu daca va mai pot ajuta.?

In timpul postului se consuma cel putin 2 litri de apa distilata pe zi, pe parcursul intregii zile. Se fac doua clisme, una dimineata si una seara, de obicei cu ceai de musetel si ceai de rostopasca. O clisma are doi litri de ceai ce se introduc in doua reprize pentru a nu forta colonul. Este bine ca pe durata postului sa avem activitate fizica si intelectuala moderate, sa evitam statul in pat peste limita fireasca necesara somnului. Feriti-va de situatii conflictuale, de certuri, evitati discutiile contradictorii, neplacute.

Inainte de inceperea postului, daca sunteti suparati pe cineva, impacati-va, iertati-i pe toti care v-au necajit, altfel postul isi pierde foarte mult din eficienta. Va poate face  chiar rau. Nu postiti in scopuri revendicative, protestatare, caci vibratiile negative cu care va inconjurati in asemenea situatii va afecteaza sanatatea.

Pe durata postului, limba se racleaza cu coada de la o lingura de lemn, de doua-trei ori pe zi, de fiecare data cand limba devine incarcata.

La fel de importanta ca postul in sine, dar prezentand riscuri mari pentru sanatate daca este facuta incorect, este revenirea din post.

De obicei, Valeriu Popa recomanda 7 zile de revenire, dieta folosita avand indicatii stricte de consum. Alimentele recomandate si modul de preparare erau adesea diferite in functie de caz. In perioada de revenire se consumau in continuare 1-1, 5 litri de apa distilata, la care se adaugau in prima zi zeama de la o lingura de orez fiarta in jumatate de litru de apa distilata, a doua zi zeama de la doua linguri de orez fierte in apa distilata, a treia zi zeama de la trei linguri de orez fierte. In a patra zi se fierbeau trei linguri de orez si una de arpacas intr-un litru de apa distilata. Se bea zeama si se consumau doua-trei linguri de fiertura. Toate acestea nu se consuma odata, ci treptat, pe parcursul unei zile. In a cincea zi se fierb patru linguri de orez si doua de arpacas intr-un litru de apa distilata. Se consuma zeama si jumatate din fiertura. In a sasea zi se fierb patru linguri de orez cu trei linguri de arpacas. Se bea zeama si se consuma fiertura. Atentie, fiertura se consuma treptat, pe parcursul intregii zile si bine mestecata. In a saptea zi se fierb cinci linguri de orez si patru de arpacas, se bea zeama si se consuma fiertura.

Dupa revenire, pacientii se intorceau la control, Valeriu Popa ii prindea de incheietura mainii cateva clipe, dupa care le recomanda unul din regimurile sale, cel de care avea nevoie pacientul la momentul respectiv.

Nemaifiind dansul, ramane ca cei interesati, pe proprie raspundere, sa descopere ce alimente sunt compatibile cu ei, in ce cantitati si sub ce forme de combinatii. In sprijin vin noile tipuri de analize ce se pot face si care iti arata toleranta si intoleranta la alimente. Dansul ne-a demonstrat, prin fapte repetate, ca alimentatia naturala, alcatuita in proportie de 80% din cruditati, cu foarte putina carne sau chiar deloc, este un izvor de sanatate. Anumite secrete despre felul cum trebuie folosita, ramane sa le descoperim fiecare dintre noi, daca ne preocupam cu seriozitate.

 

Valeriu Popa, Indrumator al cunoasterii prin stiinta si credinta

Valeriu Popa, indrumator al cunoasterii prin stiinta si credinta - Ovidiu Harbada
Valeriu Popa: Cand ii pronuntam numele, aceasta entitate malefica vine, e prezenta. De aceea noi trebuie sa fim atenti ce facem, de la gand si privire, la gest, vorba si fapta. Gandul este cea mai puternica forta. Cu gandul gresim cel mai mult, dar putem face si mult bine.
De exemplu, vrajile: unele persoane se folosesc de entitati inferioare pentru a face rau prin ganduri altor persoane. Reusesc doar asupra acelora care nu au protectia lui Dumnezeu asupra lor. Aceste persoane fara protectie prezinta sparturi in diferite locuri ale ovalului energetic care se afla in jurul nostru si cad sub influenta acestor entitati inferioare.
Persoanele care, prin viata lor, si-au construit o aura perfecta, resping aceste influente, caci, atunci cand se abat asupra lor, acestea se lovesc de aura lor puternica si sunt respinse. Nu au nici o putere.
Legat de acest subiect, parintele Arsenie Boca spune: "Diavolul are existenta personala. Cand vorbim despre demon trebuie sa tinem seama de dreapta socoteala; sa nu vorbim prea mult despre el, dar nici sa-l ignoram, considerand ca nu exista. Este si aici o limita", (pr. Nicolae Streza, Marturii despre Parintele Arsenie).
Iar domnul doctor Pavel Chirila, in cartea sa, Intamplari din biserica si spital, relateaza o discutie avuta cu parintele Argatu: "Parintele Argatu mi-a zis odata ca, daca omul ar vedea lupta care se duce deasupra capului sau intre ingerii cei buni si ingerii cei rai, ar, adica n-ar mai manca, n-ar mai bea, nu s-ar mai inmulti, urmarind numai aceasta lupta. Desigur, fiecare decizie si act uman este rezultatul interferentei intre aceasta lupta si libertatea cu care l-a inzestrat Dumnezeu pe om inca de la Creatie".
Omraam Mikhael Aivanhov, in cartea sa, Datoria de a fi fericit, face legatura intre existenta raului si starea de disperare ce ne poate coplesi in unele situatii: "Pentru a nu cadea niciodata in disperare, trebuie sa stiti dinainte ca orice ati dori sa faceti in viata, chiar cele mai bune lucruri, va trebui sa va confruntati cu raul sub forma unor greutati si obstacole. Este periculos sa nu observi raul. (...) Cel care nesocoteste totdeauna raul nu isi ia masuri de prevedere, nu face nimic pentru a pune la punct sau a neutraliza lucrurile, si cade astfel in capcana. Naivitatea proprie se plateste mereu foarte scump, mai intai prin descurajare. Cel care traieste intr-o lume plina de iluzii, isi va pierde echilibrul la prima confruntare dificila s se va prabusi", (n. a.)
Mama: Eu, daca nu dorm dupa-amiaza, nu sunt buna de nimic.
V. P.: Dumneavoastra aveti bila lenesa, sistemul biliar este dereglat. Cei care sufera cu bila si ficatul, au tendinta de a dormi mai mult, chiar si dupa-amiaza. Un om cu afectiuni hepato-biliare e obligat sa doarma cam doua ore dupa-amiaza ca sa-si refaca fortele. De asemenea, sunt si modalitati de descarcare pentru tot felul de stresuri si energii negative acumulate in timpul zilei. Pe unii ii apuca somnul pe la 11-12 si pana nu dorm 15-20 de minute nu sunt buni de nimic. Altii dorm pe la 4-5 dupa-amiaza.
Ca sa evitam acest fenomen e necesar sa ne culcam seara pe la ora 8-9, nu mai tarziu. Un corp, cu cat este mai intoxicat, cu atat are nevoie de mai multe ore de somn pentru a se reincarca cu energia necesara vietuirii. E ca o sita infundata prin care combustibilul nu mai ajunge la motor ca sa genereze energie. Prin post, corpul se descarca de elementele toxice, devine mai curat si astfel se incarca mai usor si mai repede cu energia necesara, persoana respectiva avand nevoie doar de 5-6 ore de somn pe noapte…

 

Gandul in toiul luptei. Pacea mea las voua - Ovidiu Harbada

Adeseori, oamenii formati pe calapodul stiintei materialiste ignora misticul, caci este incomod de studiat.
Observa manifestari ale acestuia,, ceva" ce nu poate fi cuantificat cu mijloacele stiintifice actuale (inca), fara sa poata intelege cauza si fara putinta de a repeta dupa voie fenomenul. Pot doar sa remarce, daca sunt sinceri, ca exista.
Unii mistici, pe de alta parte, ajung la stari de constiinta si trairi cu mult peste capacitatea de intelegere si perceptie a marii majoritati a oamenilor.
Ei functioneaza in alt sistem de referinta fata de lumea in care traiesc. N-au cum sa fie intelesi. De aceea, daca au posibilitatea, se retrag in lume. Pe ei nu ii intereseaza stiinta oamenilor, n-au nevoie sa dovedeasca nimic.
Ei STIU
In cazuri rare, intr-un om se poate afla si misticul si cercetatorul stiintific. Sunt cei mai ciudati, caci adesea sunt respinsi si de colegii din breasla stiintifica cat si de colectivitatea religioasa careia ii apartin, neputand fi cuprinsi in tiparele sociale ale lumii in care traiesc. Dar tot ei sunt cei care, de-a lungul istoriei omenirii, prin gandirea si descoperirile lor au impulsionat dezvoltarea stiintifica, filozofica si artistica a lumii.