Cobalt - Claudiu Komartin

Biografia autorului:

Claudiu Komartin (n. 1983) a debutat cu Păpușarul și alte insomnii (2003, 2007, Premiul Național „Mihai Eminescu” pentru debut), volum urmat de Circul domestic (2005, Premiul Academiei Române pentru poezie) și Un anotimp în Berceni (2009, 2010). Poezia sa a fost tradusă în germană de Georg Aescht (Und wir werden die Maschinen für uns weinen lassen, 2012). În 2009, a fondat împreună cu Ana Toma unul dintre cele mai longevive și mai cunoscute cluburi de lectură din România, „Institutul Blecher”. Din 2010, redactor-șef al revistei „Poesis internațional” și al Casei de Editură Max Blecher. Coautor, împreună cu Radu Vancu, al seriei de antologii Cele mai frumoase poeme (2011, 2012, 2013). A tradus poezie și proză din franceză, engleză și italiană.

Despre cobalt:

« când e noapte în inima poetului bezna-i mai adâncă și mai catifelată decât în orice altă nocturnă — o beznă care cere știrilor lumii să se adâncească și să se apere de asediul insistent al luminii — la maximum se transformă în o altă substanță: un amestec de tandră forță destructivă, în Cobaltul lui Claudiu Komartin. »

Andrei Codrescu
 

« Cobalt este, probabil, cel mai așteptat volum al anului. Nu doar pentru că mai toată lumea și-a dorit să-l vadă pe Claudiu Komartin revenind în poezie, ci și pentru că, în contextul literar actual, un poet ale cărui mize tematice vizează reactualizarea formulelor deja clasicizate trebuia să descentreze pozițiile ofensive ale experimentalismului și să reinstaureze firescul nealinierii la trend. De fapt, această convenție a „marii literaturi” — astăzi din ce în ce mai mult o glumă, din păcate — vine din crezul specific al poetului: „poate că există un refugiu în frumusețe”. Un pull back shot poetic continuu care, pornind de la intimitatea zdruncinată și de la confesiunea gravă, ajunge la adevărate imnuri vizionare și la macro-poeme sociale. Claudiu Komartin este unul din poeții pentru care un nou volum înseamnă și o reevaluare a propriei poezii. Maieutică literară, monolog intern, autoflagelare poetică, detonări spontane ale imaginarului. Unul dintre „copiii teribili” ai milenarismului care, odată cu volumul Cobalt, își autodefinește ireversibil opțiunea: poezia ca expresie a suferinței. »

Ștefan Baghiu