Clonapolis - Ovidiu Oana-Parau

Prin volumul de versuri Clonapolis, poetul Ovidiu Oana-Parau ne ofera o poezie citadina, cu incursiuni in morala si responsabilitate civica... 

Clonapolis nu este drona lirica ridicata pentru observarea urbei, ci o incursiune in mentalul cetateanului care o populeaza sau altfel spus, fotografia noastra de grup si a orasului naruit sub greutatea apucaturilor noastre…
Prima versiune de titlu pentru volumul Clonapolis a fost „Autoportret de grup”; apoi am acceptat ca suntem doar clone ale lutului insufletit candva, insi care in vreme, au uitat decalogul.
Eu inca mai cred ca cel care scrie trebuie sa nu uite ca este si cetatean. Asta fara a „maneliza” actul de creatie sau a-l subordona rigorilor comerciale ori politice.
Poezia abordeaza etica sociala in felul ei diferit, iar aceasta „punere la zid” a esuat permanent in ultimii 10. 000 de ani.
Societatea contemporana a ajuns la o criza cumplita de lucruri simple: nu doar razboaiele strica pacea! Chistocul aruncat pe strada pateaza la fel bunul simt si lipsa de respect pentru viata.
Se sting doar veacurile; lumina adevarata isi cauta, neintinata, calea! 
Odata cu alegerea pseudonimului „parau”, curgerea timpului meu s-a mutat intr-o clepsidra orizontala. Asta mi-a permis sa patrund pana la izvoarele timpului si sa ating nemarginirea lui. 
Acum stiu ca doar trupul ii este rob timpului! Spiritul este liber sa se afle simultan la cele doua capete ale balansoarului vremilor apuse sau viitoare. 
Prostii uita trecutul, idealistii uita prezentul, iar nechibzuitii uita viitorul. 
Eminescu ne indeamna sa privim infinitul; Brancusi ne arata cum o putem face…
Viitorul nu poate fi uitat! 
Tineti minte: in cazul adevarului nespus, tacerea poate deveni asurzitoare! 
Nu trebuie sa va placa ceea ce spun eu. Doar luati aminte si veti sti! 
Acum, bucurati-va de ragazul unei lecturi la alegere!