Clio in zodia ideologizarii. Interferente politico‑istoriografice in Romania comunista - Gabriel Moisa

In Romania, la fel ca peste tot in sfera regimurilor totalitare, istoriografia a avut serios de suferit de pe urma contextului politic existent. Mai mult decat oriunde in alta parte, mai putin poate Uniunea Sovietica, realitatile istoriografice au fost dintre cele mai sumbre. Instrumentalizarea istoriei s‑a facut pe arii foarte extinse in primul rand datorita unei acute dorinte de legitimare resimtita ca urmare a trecutului nu tocmai glorios al Partidului Comunist, ajuns fraudulos la putere in mai multe etape intre anii 1945–1947.
Prezentul volum face o analiza transversala asupra raportului dintre ideologie si istorie de‑a lungul unei jumatati de secol romanesc aflat sub Cortina de Fier, cu un plus de accent pe intervalul 1965– 1989, anii in care la conducerea Partidului Comunist Roman s‑a aflat Nicoale Ceausescu. Am extins cercetarea pe intreaga perioada comunista pentru a determina mai usor evolutia scrisului istoric, ingerinta directivei politice, dar mai ales pentru a urmari continuitatile si discontinuitatile istoriografice de la o etapa la alta, in functie de imperativele momentului, generate de necesitatile regimului. Investigatia noastra isi propune sa discute raportul dintre politica si istorie incepand inca de la instaurarea guvernului marioneta Groza, deci implicit a regimului comunist, incheiat cu evenimentele din decembrie 1989, sa explice histopolitografia comunismului romanesc, locul scrisului istoric in politica precum si mai ales al politicii in istoriografie. 

(...)

Am descoperit nu fara surprindere o realitate interesanta a istoriografiei romanesti valabila in toata aceasta perioada. Daca rostul istoriei este in general acela de a sluji prezentului ca povata si model pentru prefigurarea viitorului, cazul romanesc sfideaza toate teoriile fizicii venind cu explicatia in sens invers, din viitor spre prezent pentru a explica trecutul. Trecutul era adesea explicat prin viitor. Bazandu‑se pe o ideologie teleologica4, care presupune modelarea trecutului in functie de coordonatele viitorului, istoria romaneasca devine din obiect, subiect, o materie forjabila conform viziunii finaliste din viitor. Istoriografia, supusa puternic politicului, trebuia sa fie cea care interpreta, reinterpreta si re‑reinterpreta istoria de cate ori era nevoie, conform acelorasi necesitati politice de moment. In cea de‑a doua parte a volumului am realizat o analiza pe verticala asupra unor segmente istoriografice care vin sa argumenteze implicarea politicului in scrierea istoriei, precum si alte aspecte concrete care vin sa sublinieze o data in plus manipularea trecutului prin intermediul unor institutii, unele create special in acest
sens precum muzeele, cinematografele si teatrele. - Autorul in Introducere

RECENZII