Chira Chiralina - Panait Istrati

„Chira Chiralina e prima mea opera si-mi ramane scumpa intre toate... Si poate ca azi plangem amandoi pe ruinele unor nazuinti cari ne-au fost deopotriva de scumpe...“ (Panait ISTRATI)

Tragica, romantica, exotica, fermecatoare, plina de aventuri si de pasiuni interzise, impletind viciul si virtutea, abjectia si nobletea, Chira Chiralina este una dintre cele mai tulburatoare scrieri din literatura romana si o neobosita pledoarie pentru libertate.
Tanara Chira, ademenitoare si naiva, indrazneata si nesabuita, isi duce zilele alaturi de mama ei in petreceri si rasfat. Seara de seara, cu o nepasare sporita parca de apasarea sortii, fata isi primeste oaspetii intr-un cadru sufocat de erotism, devenind, cu voie ori fara voie, idealul amagitor al fratelui ei mai mic, Dragomir. Cand, asemenea oricarei iluzii, Chira ii scapa tanarului printre degete, acesta porneste pe urmele ei prin lumea cea mare, intr-o calatorie care-i perverteste sufletul si-i ingenuncheaza spiritul. Odiseea levantina a cautarii surorii iubite zugraveste un pretios tablou al Orientului la mijloc de secol XIX si ofera impresionante lectii de viata. La capatul drumului, hoinarul Dragomir, inteleptit, isi transpune experienta pribegiei intr-o poveste de o frumusete rascolitoare.

Scutite de grijile gospodariei, cele doua femei isi petreceau vremea cu odihna, cu baia, cu toaleta, cu siropurile, cu mancarea, cu narghilelele si cu primirea curtezanilor. Nu uitau nici rugaciunile, dar nu se duceau niciodata la biserica, iar timpul sacrificat lui Dumnezeu era foarte scurt...
Si, desigur, mama era multumita de ceea ce Dumnezeu voia ca ea sa faca, fiindca el nu vrea lucruri silnice. 
El voia, mai intai, ca mama si fiica sa stea in pat dimineata, cat le-o placea – loc potrivit pentru a rontai pesmeti cu unt si miere si pentru a bea cafeaua cu lapte. Dumnezeu le poruncea apoi sa se imbaieze si sa-si unga corpul cu elixir de smirna, sa-si infragezeze obrajii cu abur de lapte fierband la foc mic; sa-si faca parul lucios cu unt de migdale parfumat cu mosc; sa-si lustruiasca unghiile cu o pensula inmuiata in esenta de anilina de acaju. Era apoi o intreaga daravera cu toaleta genelor, sprancenelor, buzelor si obrajilor. Si cand totul era gata, urmau dejunul, fumatul si siesta. Se trezeau cand soarele era la chindie, pentru a arde aromate, pentru a bea siropuri si in sfarsit pentru a incepe marea dandana a zilei: cantecele, danturile, cheful care tinea pana la miezul noptii.

Panait Istrati se naste la Braila la 10/22 august 1884, fiind al doilea copil nelegitim al Joitei Istrate si al lui Gheorghios Valsamis, kefalinit din Faraklada, de profesie precupet. In 1885, bolnav de tuberculoza, Valsamis se stinge la Atena. Copilaria si-o petrece la Baldovinesti, la bunica Nedelea, in preajma unchilor Anghel si Dumitru. In 1891-1896 urmeaza clasele primare la Braila, iar din 1897 intra la stapan: baiat de pravalie la kir Leonida si kir Nikola, ucenic in diverse meserii la Atelierele Docurilor, Pescariile Statului si Fabrica de Franghii. O lunga prietenie il leaga de Mihail Kazanski, care-i cultiva gustul pentru lectura si cunoastere. In 1904, la Bucuresti, ca agent la Biroul de plasare al lui Ghita Cristescu, ia contact cu miscarea socialista. Este apoi fecior in casa unui avocat, valet la Hotelul English si servitor la un spital. La Giurgiu descarca vagoane in port; la Braila, ca zugrav, se imprieteneste cu pictorul-sobar Samoila Petrov. In 1905, an Capitala, participa la manifestatia de solidaritate cu miscarile revolutionare din Rusia. La Braila este arestat si condamnat cu suspendare pentru „rapire“ de minora, incorporat, capata dispensa medicala dupa o luna de cazarma. In 1906 lucreaza ca portar la Constanta si incepe colaborarea cu Romania Muncitoare, care ii publica primul articol: „Regina Hotel“. Se imbarca clandestin cu destinatia Alexandria, in 1907 cutreiera Egiptul, Siria si Libanul, trece prin Pireu, Neapole si Jaffa; asi castiga existenta ca zugrav, om-sandvici, actor figurant. In 1908 este portar la Hotelul Popescu din Lacu Sarat. Din nou in Egipt, in 1909, zugrav la Braila. Este incarcerat la Vacaresti (laolalta cu I. C. Frimu) pentru participare la manifestatia in favoarea lui Racovski. Ca lider sindical la Braila, organizeaza revolta portuarilor impotriva regulamentului intocmit de capitanie. Petrece iarna in Egipt. In 1910, impreuna cu Stefan Gheorghiu, conduce marea greva a lucratorilor din portul Brailei, ii apar articole si in Dimineata, Adevarul, Viata sociala. Revine in Egipt; in 1911 publica „Nostra famiglia“ in Lumea noua. E internat la Sanatoriul Filaret. In 1912, ca secretar al Cercului de Editura Socialista, i se tiparesc doua schite in Calendarul Muncii. Pleaca in Egipt, insotit de Stefan Gheorghiu. Inceputul lui 1913 il gaseste la Cairo, de unde expediaza articole Romaniei Muncitoare. Revine in tara si, la recomandarea lui Alecu Constantinescu, este trimis la Paris, unde face cunostinta cu cizmarul Gheorghe Ionescu. Revine in tara in martie 1914, infiinteaza la Braila Asociatia Zugravilor si injghebeaza o crescatorie de porci; in 1915 scrie pentru Tribuna Transporturilor doua articole evocative dedicate lui Stefan Gheorghiu si colaboreaza la Lupta zilnica. Se casatoreste cu Jeaneta Gheorghiu. In 1916, la scurta vreme dupa intrarea tarii in razboi, lichideaza crescatoria si paraseste Romania prin punctul de frontiera Predeal. Panait Istrati ajunge la Leysin-Village, Elvetia, in martie 1916; castiga din zugraveli si invata franceza. In 1917, servitor si muncitor la terasamente. In 1918, lucrator la Uzina de munitii Piccard Pictet din Geneva, apoi tractorist in Valois. In 1919, la Sanatoriul Sylvana-sur-Lausanne, il cunoaste pe Josue Jehouda, care ii recomanda opera lui Romain Rolland. Moare Joita Istrate. Publica primele patru articole in franceza in La Feuille. In 1920 se stabileste la Nisa. 1921 debuteaza cu Dernieres paroles si cu o tentativa de sinucidere. Fotograf ambulant pe Promenade des Anglais si prin satele Alpilor Maritimi. Divorteaza de Jeaneta. In 1922, la Hautil-sur-Triel, scrie Oncle Anghel, Sotir, Kir Nicolas, Stavro, Kyra Kyralina. In 1923 termina Codine si Acceptation. La 15 august, Europe lanseaza Kyra Kyralina, prefatata de Rolland. La Paris e contactat de Editions Rieder. In 1924 scrie Cosma, se casatoreste cu alsaciana Arma Munch si se fixeaza la Masevaux. Colaboreaza la Adevarul Literar si Artistic si la Omul Liber. Prieten cu Jean-Richard Bloch, Leon Bazalgette, Joseph Kessel, Frederic Lefevre, Jacques Robertfrance, Frans Masereel. In 1925 publica articole in Clarte si Europe. Revine in tara: Editura Renasterea tipareste Trecut si Viitor si Mos Anghel. Intreprinde un turneu; supravegheat de Siguranta, denunta autoritatile romane in Paris-Soir si Le Quotidien, la mitingul Ligii pentru Drepturile Omului si la cel contra Teroarei Albe in Balcani. Musa apare in Viata Romaneasca. In 1926, la Nisa, scrie Domnitza de Snagov; La Nouvelle Revue Francaise tipareste Une nuit dans les marais. In Valea Plyngerei: Au pays du dernier des Hohenzollern ii apare o scrisoare introductiva. Conferentiaza la Geneva despre rolul artelor si stiintelor. Se indragosteste de elvetiana Marie-Louise Baud-Bovy (Bilili) si divorteaza de Arma. La Menton scrie Stefan al nostru si Nerrantsoula. La Paris ia cuvantul la mitingul antifascist „L'Italie aux fers“. In 1927 scrie Bakar si Immortalite, finalizeaza Mikhail. Participa la banchetul literar „Les etrangers a Paris“ si la congresul P. E. N.-Club din Bruxelles. In Olanda il cunoaste pe A. M. de Jong. Isaac, le tresseur de fil de fer apare in Revue Europeenne. Presa elogiaza La Familie Perlmutter, scrisa in colab. cu Jehouda. I se tiparesc interviuri in Les Nouvelles Litteraires. Ca vicepresedinte al Asociatiei „Les Amis de l'U. R. S. S.“, participa, la Moscova, la aniversarea Revolutiei din 1917. Notele de drum apar in l'Humanite. Membru in comitetul Asociatiei Scriitorilor Revolutionari si Proletari, alaturi de Henri Barbusse, J. R. Becher, Paul Vaillant-Couturier, Lunacearski. Pleaca, impreuna cu Nikos Kazantzakis, spre Grecia. In 1928, la Atena, este acuzat de propaganda comunista; expulzat, revine in U. R. S. S. ii apar articole in reviste sovietice, in Les Nouvelles Litteraires si Monde, in compania lui Kazantzakis, face o calatorie in U. R. S. S. In februarie 1929, profund dezamagit, se intoarce la Paris. E intervievat de Les Nouvelles Litteraires si Monde, incepe ciclul Les Chercheurs de la foi: Dans les docks de Braila (nefinalizat). I se tipareste un articol in Europe si isi incheie volumul (I) din trilogia Vers l'autre flamme. Trimis de Europe la procesul minerilor, urmare a grevei de la Lupeni, publica opt reportaje in Lupta. L'Affaire Roussakov apare in La Nouvelle Revue Francaise.