Chemarea iubirii. Meditatii - Anthony De Mello

Ce poate sa faca cineva pentru a atinge fericirea? Nu poti face nimic nici tu, nici altcineva.

De ce? Pentru simplul motiv ca esti deja fericit acum. Deci cum poti dobandi ceea ce ai deja?

Prin urmare, de ce nu experimentezi fericirea care e deja a ta? Pentru ca mintea ta creeaza tot timpul nefericire. Renunta la aceasta nefericire din mintea ta, iar fericirea care a fost intotdeauna a ta va iesi imediat la suprafata.

Cum renunta cineva la nefericire?
Descopera ce o cauzeaza si priveste cu hotarare cauza respectiva. Va inceta automat. Acum, daca te uiti cu atentie, vei vedea ca exista doar un singur lucru care cauzeaza nefericirea. Numele acelui lucru este Atasament.

Ce este un atasament?
Este o stare de adictie emotionala, provocata de credinta ca fara un lucru sau o persoana anume, nu poti fericit. Aceasta stare de adictie emotionala este compusa din doua elemente, unul pozitiv si altul negativ. Elementul pozitiv este farama de placere sau entuziasm, emotia pe care o experimentezi cand obtii lucrul de care esti atasat. Elementul negativ consta in simtul amenintarii si al tensiunii care vine mereu odata cu atasamentul. Gandeste-te la cineva care infuleca mancare intr-un lagar de concentrare; cu o mana indreapta mancarea spre gura, cu cealalta o apara de vecinii care i-o vor lua de indata ce lasa garda jos. Aceasta e imaginea perfecta a unei persoane atasate.
Asadar, un atasament, prin simpla lui natura, te face vulnerabil la haosul emotional si ameninta mereu sa-ti distruga pacea.
Deci, cum te poti astepta ca o persoana atasata sa intre in oceanul fericirii numit imparatia lui Dumnezeu? La fel de bine te poti astepta ca o camila sa treaca prin urechile acului!

„Te las sa fii tu insuti.”
Spunand acele cuvinte, te-ai eliberat pe tine insuti. Acum esti pregatit sa iubesti. Pentru ca atunci cand esti dependent de cineva, ce ii oferi celuilalt nu e iubire, ci un lant de care sunteti legati amandoi. Iubirea poate sa existe doar in libertate. Cel care iubeste cu adevarat cauta binele persoanei iubite, ceea ce inseamna indeosebi eliberarea celui iubit de cel care iubeste.

Nu iubirea e oarba, ci atasamentul. Atasamentul este starea de dependenta care vine din credinta falsa ca ceva sau cineva e necesar pentru fericirea ta.

Crezi in mod fals ca:
-fricile tale te protejeaza;
-credintele tale te-au facut ceea ce esti si
-atasamentele tale iti fac viata palpitanta si sigura.

Nu reusesti sa vezi ca ele sunt de fapt un ecran intre tine si simfonia vietii. Este destul de dificil, desigur, sa fii constient pe deplin de fiecare nota din simfonia vietii.
Dar daca spiritul tau se relaxeaza si simturile tale se deschid, vei incepe sa percepi lucrurile asa cum sunt, vei incepe sa interactionezi cu realitatea si vei fi captivat de armoniile universului. Apoi vei intelege ce e Dumnezeu, pentru ca vei sti, in cele din urma, ce e iubirea.
Priveste din acest punct de vedere: vezi persoanele si lucrurile nu asa cum sunt ele, ci asa cum esti tu.

Momentul prezent, indiferent cat de dureros e, nu e niciodata de nesuportat. Ce e de nesuportat este ceea ce crezi tu ca se va intampla in cinci ore sau in cinci zile si acele cuvinte pe care continui sa ti le spui cu aceasta ocazie: „E ingrozitor, e de nesuportat, oare cat de mult va dura?” si tot asa. Pasarile si florile sunt binecuvantate mai mult decat oamenii, pentru ca nu au conceptia viitorului, nici cuvinte in mintea lor, nici vreo neliniste cu privire la ce cred apropiatii lor despre ele.  

Cand natura distruge, nu o face din ambitie, din lacomie sau din marire de sine, ci din ascultare fata de legile misterioase care cauta binele intregului univers, mai presus de supravietuirea si de bunastarea partilor care-l compun.

Acest tip de violenta se naste inauntrul misticilor care se revolta impotriva ideilor si a structurilor adanc inradacinate in societatile si culturile lor, atunci cand constiinta ii trezeste sa vada raul la care contemporanii lor sunt orbi.

Cum poti iubi pe cineva caruia ii esti sclav? Cum poti iubi pe cineva fara de care nu poti trai? Poti doar sa-l doresti, sa ai nevoie de el, sa depinzi de el, sa te temi si sa fii controlat de el. Iubirea se gaseste doar in curaj si in libertate.

Gandeste-te la sentimentul pe care l-ai avut cand ai vazut o pasare zburand deasupra unui lac, cand ai observat un fir de iarba ivindu-se in spartura unui zid, cand ai auzit plansetul unui copil in noapte, cand ai simtit frumusetea unui trup dezgolit sau cand ai privit un cadavru zacand rece si nemiscat intr-un cosciug. Poti incerca sa exprimi trairea prin muzica, poezie sau pictura. Dar, in inima ta, stii ca nimeni nu va intelege vreodata exact ce ai vazut si ai simtit. E ceva ce esti cu totul incapabil sa impartasesti unei alte fiinte umane, cu atat mai putin sa o inveti.

Exact asa se simte un intelept cand ii ceri sa te invete despre viata, Dumnezeu sau realitate. Tot ce poate sa faca e sa ti dea o formula, un set de cuvinte adunate intr-o formula. Dar la ce folosesc acele cuvinte?

Imagineaza-ti un grup de turisti intr-un autobuz. Jaluzelele autobuzului sunt trase si ei nu vad, nu aud, nu ating si nu miros nimic din acea tara straina si exotica prin care trec, in vreme ce in tot acest timp ghidul lor palavrageste, oferindu-le ceea ce el crede ca este o descriere vie a mirosurilor, a sunetelor si a privelistilor din lumea de afara. Tot ce vor experimenta ei vor imaginile pe care cuvintele lui le creeaza in mintea lor. Sa presupunem ca autobuzul se opreste si ghidul se desparte de calatori, trimitandu-i mai departe cu formule despre ce se pot astepta ei sa vada si sa traiasca. Experienta lor va fi contaminta, conditionata, distorsionata de acele formule, iar ei nu vor percepe realitatea in sine, ci realitatea filtrata prin formulele ghidului.

Vor privi selectiv realitatea sau si vor proiecta propriile formule asupra ei, deci nu vor vedea realitatea, ci o confirmare a formulelor lor.

Exista vreun mod prin care poti sti ca esti in contact cu realitatea? Iata un semnal: cand ceea ce percepi nu se potriveste niciunei formule date sau create de tine insuti – pur si simplu nu se poate exprima in cuvinte.

Asadar, ce pot face invatatorii? Iti pot aduce in atentie ceea ce e ireal, iti pot arata realitatea; pot distruge formulele tale, dar nu te pot face sa vezi la ce se refera formula respectiva; pot sa iti indice greseala, dar nu te pot pune in posesia adevarului.

Pot, cel mult, sa te indrume in directia realitatii, nu ti pot spune ce sa vezi.

Va trebui sa mergi singur si sa descoperi tu insuti.

Indrazneste sa privesti tot ce te inconjoara fara teama si fara formule si nu va dura mult pana vei vedea.

(Anthony de Mello)