Celula de minori. Cinci ani in temnitele si lagarele de munca fortata ale Romaniei comuniste - Alexandru Teodorescu

 

Un dureros recurs la memorie, scris fara urma de patetism, cautand sa reconstituie cotidianul inchisorilor comuniste si al lagarelor de munca fortata prin care au trecut cativa tineri care, la sfarsitul anilor \'50, au indraznit sa se revolte, cu idealismul specific varstei de 17 ani, impotriva unui sistem corupt. Uranus, Jilava, Luciu-Giurgeni, Gradina sunt tot atatea bolgii ale unui univers concentrationar dintr-o epoca peste care nu ar trebui sa se astearna niciodata uitarea.

 

„Cu toate ca nu regret cei cinci ani de umilinte si de sclavie, nu voi socoti niciodata inchisoarea un loc care permite spiritului uman sa atinga culmi nebanuite; dar intalnirile cu oameni de exceptie, suferinta cea de toate zilele, situatiile-limita prin care am trecut si nerenuntarea la lumea noastra, la idealuri, au transformat acele locuri de cosmar in Universitatea vietii si au facut din noi studenti pe viata. Acolo am invatat ce inseamna adevarata prietenie, sacrificiul, solidaritatea.“ (Alexandru TEODORESCU)

 

„Aceasta a fost tineretea colegilor nostri de liceu… Ei au dispãrut la un moment dat, pe neasteptate, in ultimul an, din mijlocul vietii noastre scolare. Nu aveam sã-i revãd decat mult mai tarziu. As putea sã evoc, pentru caracterul ei oarecum simbolic, reintalnirea de peste cativa ani, cand, tanãr asistent universitar fiind, la un seminar de literaturã, l-am descoperit cu uimire printre studenti pe colegul meu de liceu Alexandru Teodorescu.
Amenda pentru idealismul lor din tinerete, pentru credinta cã pot schimba acea lume intr-una mai dreaptã a fost nemiloasã. Sistemul a reactionat cu brutalitate si i-a lovit fãrã milã; e lucru de mirare cã au reusit sã scape intregi, trupeste si sufleteste. Dacã asta poate fi o consolare, si o satisfactie, putem zice azi cã mersul istoriei le-a dat dreptate. Socialismul s-a prãbusit ca sistem, ruinat de propria lui stupizenie si falsitate. Ei au fost printre pionierii acestei schimbãri dramatice, care a marcat profund sfarsitul mileniului al doilea in toatã lumea. Cat a invãtat Romania din suferinta acestei lectii de viatã si de istorie rãmane de vãzut. Dar ei au anuntat schimbarea si au fost gata sã plãteascã un pret mare pentru ea. Si asta nu e putin lucru.“ (Al. TUDORICA)

 

ALEXANDRU TEODORESCU s-a nãscut in 1941, in Bucuresti, si a studiat la Liceul „Matei Basarab“. In 1958, in ultima clasã de liceu, intrã in organizatia anticomunistã Frontul Eliberãrii Nationale, infiintatã de unul dintre colegii sãi. Organizatia a avut 13 membri si a functionat panã in mai 1959, cand au fost cu totii arestati, minori fiind, pentru uneltire impotriva ordinii sociale. Dupã 1960 nu au mai functionat astfel de organizatii ale elevilor. Despre „grupul de la Liceul «Matei Basarab»“ s-a scris in Scanteia tineretului in 1959 si 1960, membrii organizatiei fiind numiti „banditi contrarevolutionari“. Elevii au primit condam-nãri intre 6 si 23 de ani de muncã silnicã. In aprilie 1964 li s-au comutat pedepsele si au fost eliberati.