Cella Delavrancea si povestile ei incredibile de amor si arta - Dan-Silviu Boerescu

Cauza sau nu a infarctului erotic suferit de batranul Caragiale (care „n-o iertase nici pe Veronica Micle”), cert este ca tanara pianista Cella Delavrancea se afla in casa cu scriitorul atunci cand acesta si-a dat obstescul sfarsit: „In noaptea de 9 iunie 1912, Cella Delavrancea, in etate de 25 de primaveri, i-ar fi multumit in stilul sau domnului din Haimanale pentru faptul ca avea grija de dumneaei(…) Statea de cinci ani pe aici / la Berlin/ cand Barbu Stefanescu Delavrancea, bunul sau prieten, fost primar peste Bucuresti, il roaga sa aibe grija de a sa fiica, Cella. Fata sustinea turnee pianistice prin Germania, iar Conu Iancu avea grija sa nu i se intample ceva rau. (…)Caragiale ar fi murit cu zambetul de buze...”.

Dincolo de aceasta barfa deloc inocenta, pianista a avut o viata cum putine femei romance pot spune ca au trait: „Cella Delavrancea a trait 104 ani. L-a uimit pe Caragiale cu talentul sau si i-a furat inima dramaturgului cand ea avea doar 25 de ani, iar el 60. A fost  marea iubire a lui Nae Ionescu, caruia i-a inchis ochii pe patul de moarte. L-a cunoscut pe Brancusi si a cantat cu George Enescu”.

Prietena intima a Reginei Maria, ea l-a cunoscut indeaproape si pe marele poet austriac Rainer Maria Rilke, care a iubit-o si el. Nascuta pe 15 decembrie 1887, a fost casatorita de trei ori: cu Viorel Virgil Tilea (politician si diplomat roman, ambasadorul Romaniei la Londra) in timpul Primului Razboi Mondial, cu bogatul bancher Aristide Blank si cu Philippe Lahovary (diplomat si el, autoexilat in Anglia dupa Al Doilea Razboi Mondial).

RECENZII