Ceilalti - Iuri Mamleev

Născut la Moscova în 1931, Iuri Mamleev a absolvit Institutul Forestier din oraşul natal şi a dus multă vreme o existenţă dublă — predând matematica în timpul zilei, iar seara găzduind un cerc secret de intelectuali autointitulaţi „misticii sexuali“, preocupaţi de filozofie indiană şi germană, de teozofie şi psihanaliză. A început să scrie încă din anii ’60, însă în perioada sovietică operele sale, interzise de cenzură, au circulat doar în samizdat; mai târziu prin anii ’80, au început să fie publicate în Occident, şi de-abia în 1989 şi în Rusia. În 1974, Mamleev a emigrat în Statele Unite şi a predat la Universitatea Cornell. Astăzi îşi împarte viaţa între Moscova şi Paris, iar scrierile sale sunt traduse şi apreciate deopotrivă în Europa şi America. Scriitori moscoviţi din generaţia tânără precum Vladimir Sorokin şi Victor Erofeev îl venerează ca pe „moştenitorul lui Gogol şi Dostoievski“. În anul 2000, fundaţia germană Alfred Toepfer şi PEN Clubul Internaţional i-au decernat premiul Puşkin. În prezent, este membru al Uniunii Scriitorilor din ţara sa şi al PEN Cluburilor francez şi rus.

„Romanul acesta este mai degrabă sălbatic. Este împotriva capitalismului sălbatic, a celui banditesc. Ei, dar, în principal, în el, desigur, există o linie mistică, legată de aşa-numita moarte clinică. În general, textele mele, am observat, acţionează asupra oamenilor nu într-un plan accentuat pesimist. Şi când am întrebat «De ce unii au un sentiment aşa de vesel, de bucuros», mi s-a răspuns: «Pentru că nu există moarte. Nu există moarte. Există viaţă de partea cealaltă.» Şi în  acest roman despre Celălalt se dezvoltă viaţa, şi se dezvoltă şi în lumea aceasta, şi în cealaltă. Şi, în acelaşi timp, avem şi viaţa noastră socială, cu bolile ei, cu medicamente falsificate, cu contrafacerea organelor şi altele, şi altele. Cu toată duritatea timpului nostru. De aceea este altfel. Este foarte implicat în furtunile noastre sociale. Alături de linia nemuririi. De aceea în scrierile mele am dorit să exprim aceasta foarte clar, mai ales începând cu Blujdaiuşcii vo vremeni, nu este prezentă moartea, ci cealaltă latură a ei, nemurirea. Pentru că, dacă există moarte, atunci există şi nemurire. Şi totuşi romanele mele sunt mai mult despre nemurire decât despre moarte.“

Iuri Mamleev