Cedrii sunatori ai Rusiei. Cartea 7. Energia vietii - Vladimir Megre

"... Un om necajit pe soarta fuge in padurea de la marginea orasului, isi duce mainile palnie la gura si striga spre cer, adresandu-I-se lui Dumnezeu:

—Asa nu mai pot trai! In imparatia Ta terestra domneste nedreptatea si haosul. Prin orase unii se plimba in masini luxoase si se ospateaza la restaurant, in timp ce altii aduna resturi de pe la cosurile de gunoi. Mie, uite, nu-mi ajung banii nici macar de-o pereche de pantofi noi. Dar, daca Tu, Doamne, esti drept si, indeobste, daca Tu existi, atunci fa ca eu sa castig la loterie.

Norii de pe bolta s-au imprastiat, o raza de soare l-a mangaiat tandru pe omul ce striga si din cer a rasunat o voce blanda:

—Liniste-te, fiul Meu, Eu sunt gata sa-ti indeplinesc dorinta.

Omul se bucura.

Mergea pe strada, zambea, privea cu satisfactie vitrinele magazinelor si isi menea lucrurile pe care avea sa le cumpere cu banii castigati la loterie.

A trecut un an, dar nu a castigat nimic. Si isi zice omul in sinea lui: „Dumnezeu m-a mintit”.

Si mai amarat ca pan-atunci, merge iara omul in padure, in locul in care a auzit promisiunea lui Dumnezeu si exclama:

—Tu nu ti-ai tinut vorba, Doamne! M-ai mintit! Un an intreg am tot asteptat si am visat la cumparaturile pe care o sa le fac cu banii castigati. Dar anu’ a trecut si... de castig, nici pomeneala!

—Ah, fiul Meu, s-a auzit din cer o voce trista, tu ai vrut sa castigi multi bani la loto... Atunci de ce, intr-un an intreg, n-ai cumparat nici macar un bilet la loterie?..."

RECENZII