Cea mai buna dintre lumi. Jurnal si contrajurnal parizian - Gheorghe Mocuta

„Autorul intra pripit in conventia  jurnalului, cu stangacie si neincredere. E prins numaidecat in valtoarea inclestarii cu raul, cu boala, dar e acum in «cea mai buna dintre lumi». Repetarea obsedanta a sintagmei apare ca o incantatie care asigura un punct de sprijin si o eventuala certitudine. Daca nici aici nu te poti salva, atunci unde? Cateodata cuvintele vindeca mai degraba decat toate leacurile din lume. Si e prins in mreaja unei «carti deschise», asa cum ii apare, la ora incercarii, Parisul, spiritul francez. Un decor real peste care se suprapun istorii mai mult sau mai putin cunoscute”.
 Lucia Cuciureanu, critic de teatru