Ce nu stie un non-migrant - Monica Savulescu Voudouri

Am adunat in acest volum articolele publi-cate timp de doi ani in revista Cultura. 
Rubrica al carei titular am fost am numit-o „Romartia din diaspora". in parte, fiindca voiam sa aduc aceasta privire asupra evenimentelor, din afara tarii, a unui scriitor totusi roman. Pe de alta parte, am considerat ca astfel nu incalc teritoriul niciunuia dintre colegii mei din Romania.
Pozitia pe care ma situam in comentariile mele, dupa treizeci de ani de emigratie, era aceea a unui om care s-a adaptat la cerintele lumii globa-lizate si are capacitatea de a putea trai oriunde, in orice tara unde Isi gaseste un rost social. 
In finalul colaborarii la revista, constat insa ca s-a insinuat in articolele mele o nota speciala: da, un om poate, in vremea noastra globalizata, trai oriunde, cu o singura conditie, ca pe lume sa fie pace. 

 

Fragment:
" Leacuri contra depresiei 
Psihoterapeutii sunt tari in sfaturi. Sa te scoli dimineata cu un tonus bun, iti recomanda ei. Sa deschizi geamurile, sa faci exercitii fizice, sa canti in baie. Bine. Deschizi geamurile. Faci exer-citiile. iti faci dusul pe muzica. Dupa care... 
Dupa care iti prepari cafeaua. Si te asezi la televizor, sa asculti stirile. Aceasta ar trebui sa fie ora ta de deconectare, de incarcare cu energie pozitiva, pentru ziva grea care iti sta in fata. 
La posturile grecesti de televiziune prima stire se refera de aproape un an incoace la numarul mortilor care au fost scosi peste noapte din Mediterana. Tu iti bei deci cafeaua pe canapea. Si in fata ta sunt scosi din mare in fiecare zi cativa barbati, cateva femei, cativa copii. si locul pe care sunt intinse cadavrele lor pe plaja se afla doar la cativa kilometri de locul in care stai tu pe canapea, sorbindu-ti cafeaua. Vezi fetele desfigurate ale celor care reusesc sa puna piciorul pe uscat. Ii vezi pe scafandri aducandu-le tovarasii de calatorie de pe fundul apelor. Daca nu chiar nevestele. Daca nu chiar copiii. Vezi cum sub ochii lor (si ai tai) cei morti sunt bagati in saci negri de plastic. Sau, pana vin sacii, rudele le pun pe trup ceva, un lintoliu. 
Vezi deci frumusetea de tarmuri mediteraneene acoperite de cadavre, de cele mai multe ori cu fetele ascunse si cu picioarele albe, marmoreene, supte de apa, lasate la vedere. Cine spune ca mai poate vedea copii tipand langa mamele moarte, cine spune ca mai poate vedea barbati plangand cu fetele schimonosite de suferinta si femei smul-gandu-si parul din cap, are un psihic de bivol. 
Te afli in momente de mare cumpana: sa treci pe alte posturi nu poti, omul din tirte se revolta la acest semn de lasitate. Si sa ramai pe post este un chin fara leac. 
Cand nu mai rezisti, schimbi totusi canalul. Vezi ce se mai intampla si pe la altii. Bombardamentele din Siria, spre exemplu, savant demonstrate pe-o harta realizata de la inaltime. Jos, cruci si cruciulite din care se ridica ca din vulcani lava: obiectivele de succes militar. Indicatorul se muta spre sud. Indicatorul se muta spre nord. Peste tot peisajul este acelasi: splendoarea de orase ale Orientului, al caror nume il stiai din Noptile Seherezadei, din Istoriile lui Nastratin Hogea, din miraculoasa carte a lui Omar Pamuk Ma numesc Rosu, sunt sterse de pe fata pamantului. Ba de unii. Ba de altii. Ba de unii Intelesi cu altii. Sau impotriva lor. Nu se mai poate urmari logica in tratatele si intelegerile politice si militare. Nu mai poti sa-i vezi chipul lui Kerry, jumatate falca, ba ici, ba dincolo, la conferinte de presa in care nu ti se spune nimic. La cuvantul „democratie" faci bube alergice. "