Ce este omul? Un itinerar de antropologie biblica

In mod normal, orice fiinta umana se confrunta cu intrebarea: „Cine sunt?” Iar raspunsul, uneori trudit si mereu reformulat, ii vine pe fundalul unei alte intrebari, cu conotatii mai largi: „Ce este omul?” Sunt intrebari de care depind foarte multe altele: intrebari de care depinde perspectiva de viata umana, orizont in interiorul caruia isi gasesc fundament, motivatie si explicatie atat resursele pentru o viata traita demn, cat si tot ceea ce inseamna etici, comportamente, relationari cu semenii sau cu celelalte realitati. Fara un raspuns temeinic, sigur si cat se poate de obiectiv, dimensiunea umana cade in arbitrarietate, in confuzie, in haos social-politic, psihologic si, mai grav, ideologic.

Omenirea, de-a lungul secolelor, a incercat profunzimea si greutatea acestor intrebari, venind cu tot felul de raspunsuri la situatiile de viata pe care le declansau aceste raspunsuri. Nu de putine ori, din pacate, raspunsurile arbitrare, nefundamentate temeinic, au condus si conduc la catastrofe umanitare foarte grave, la atitudini subiective si egolatre, cu tenta trufasa si prepotenta, ideologii care neglijeaza de cele mai multe ori – printr-un dribling mental sofistic – dimensiunea profunda, interioara (adica spirituala) a omului, acestea conducand la decizii contrare omului. Istoria abunda in astfel de exemple, chiar si in timpurile pe care le traim.

Comisia Pontificala Biblica – organism din cadrul Congregatiei pentru Doctrina Credintei a Bisericii Catolice – a considerat ca Biserica trebuie sa se lase provocata de schimbarile de paradigma antropologica ce se intampla in zilele noastre si sa incerce sa aminteasca omului ca raspunsurile la intrebarile fundamentale pe care orice om le „macina” in profunzimea cea mai intima a sa trebuie sa gaseasca raspunsuri autentice, in care sa se poata increde si in functie de care sa ia decizii coerente pentru viata, din momentul conceperii vietii, pe parcursul desfasurarii pana in ultima clipa a ei.

Documentul de fata, elaborat pe parcursul mai multor ani si prin concursul multor persoane diferite, vine sa dea niste itinerarii de reflectie referitoare la problemele fundamentale ale vietii umane de astazi. Si o face din perspectiva Cuvantului lui Dumnezeu, a revelatiei pe care Dumnezeu a facut-o cu referire la ce este, in esenta sa profunda, omul. Aceasta este cheia de interpretare fundamentala a acestui Document: omul este si trebuie vazut si inteles tinand cont de ce a planuit pentru el Cel care l-a creat. Daca omul se intelege, daca accepta sa se inteleaga drept „chip si asemanare” cu Dumnezeu, atunci va putea descoperi si cheia interpretativa a celorlalte realitati create (natura, animale, hrana, munca, istorie de viata umana reala, actuala si cu perspectiva sigura).

O alta cheie interpretativa – coerenta si consecventa cu aceasta – este data de perspectiva de omenitate – noua, totusi originara – pe care a adus-o „omul Isus” (cf. 1Tim 2, 5), perspectiva pe care Documentul o vede drept fundal hermeneutic la toata istoria omului, de la inceput pana la sfarsitul ei. Pentru crestini, aceasta intelegere este fundamentala, mai ales ca omenitatea lui Isus, mort si inviat, a „strapuns” dimensiunea vesniciei lui Dumnezeu, ceea ce nu face altceva decat sa implineasca in mod desavarsit si definitiv „destinul” pentru care a fost creat omul: acela de a fi cu Dumnezeu, si pentru ca Dumnezeu se defineste ca fiind „Emanuel” (Dumnezeu cu noi). Omul este „in chipul” lui Dumnezeu si poate deveni – prin harul cristic – asemenea lui Dumnezeu, atingand acea perspectiva din momentul creatiei, stirbita oarecum de pacatul stramosesc), dar restaurata de Isus Cristos prim misterul mortii si invierii sale. Cu alte cuvinte, Documentul vine sa reaminteasca faptul ca omul se intelege pe sine doar daca se pozitioneaza hermeneutic in fata a ceea ce este vesnic: omul este capabil, prin harul lui Dumnezeu, de vesnicie.

Lectura Documentului de fata se dovedeste a fi de un real folos – am putea spune chiar indispensabila – pentru orice crestin, ba chiar pentru orice om de bunavointa care vrea sa dea curs intrebarilor fundamentale ale vietii si care, mai ales, doreste sa descopere „drumul” spre raspunsurile valide, adevarate si de incredere, acele raspunsuri care, pentru omul care traieste intr-o lume asa de supusa schimbarilor de tot soiul, sunt adevarate crampeie de vesnicie. Asadar, fundalul acestui Document este amintirea si confirmarea faptului ca paradigma umana contine coordonatele vesniciei si garantia sperantei, adevar pe care omul e bine sa-l recunoasca, sa-l accepte si sa-l traiasca pentru a fi cu adevarat liber si fericit, nu doar in aceasta viata trecatoare, ci mai ales in vesnicia care-l asteapta.

Pr. Eduard Patrascu
 

RECENZII