Cazul Domnisoarei R. Interpretarea unei povesti de viata - Alfred Adler. Traducere de Vlad Vedeanu

In timp ce ideile teoretice ale lui Alfred Adler sunt bine cunoscute si acceptete de catre cititorii romani, cazurile sale au ramas pana in acest moment invaluite de mister. Cartea de fata, care contine povestea vietii si nevrozei domnisoarei R. prezentata de Alfred Adler unui grup de psihiatri si psihologi din Viena, constituie o premiera absoluta. Cititorul va avea sansa de a urmari indeaproape modul in care conceptele si principiile psihologiei individuale formulate de Adler sunt aplicate pentru a intelege suferinta nevrotica a pacientei. Scrisa intr-un limbaj accesibil, cartea contine numeroase exemple de comportamente nevrotice intalnite frecvent intalnite in viata cotidiana. 

 

Alfred Adler (1870–1937), medic si psihoterapeut austriac, este fondatorul scolii de psihologie individuala care se situeaza intre psihanaliza lui Sigmund Freud si logoterapia lui Viktor Frankl. Alaturi de Freud si Jung, este considerat unul dintre cei mai importanti psihoterapeuti moderni. Autor prolific, Adler a publicat peste 300 de carti si articole. In limba romana au aparut la Editura Trei Intelegerea vietii, Practica si teoria psihologiei individuale, Caracterul nevrotic, Cooperarea intre sexe.

 

 

In aceasta carte procedez asa cum fac in cabinetul meu atunci cand ascult pentru prima oara povestea unui pacient. Comentariile asupra povestii nu se bazeaza pe o cunoastere mai buna a faptelor decat aceea deja disponibila cititorului. Intentionat, procedez intr-o maniera nepremeditata si spun povestea asa cum mi-a fost transmisa, oferindu-mi interpretarea in timp ce o citesc pentru prima data. La fiecare propozitie, la fiecare cuvant al pacientei, ma gandesc: Care este adevarata semnificatie a ceea ce spune? Care este atitudinea acestei persoane fata de viata? Ce inseamna cuvintele ei in lumina faptelor ei? Cum face fata cerintelor vietii? Cum se poarta cu semenii sai, cu alte fiinte umane? Cum isi indeplineste datoriile (sau esueaza in a le indeplini)? Tinde ea spre realitate sau spre iluzie? - Alfred Adler

 

 

 

 

 

Cazurile de nevroza se asemana intr-o oarecare masura. Povara unei nevroze este intotdeauna aceeasi: anxietatea anticiparii esecului in viata sociala. Ca efect al unei astfel de anxietati, nevroza apare in forma eliberatoare a unei boli care il absolva pe „suferind" de intreaga responsabilitate si care, de fapt, nu este nici mai mult nici mai putin decat o adevarata fuga de pericolul anticipat. - Alfred Adler a fost intemeietorul scolii de psihologie individuala. S-a nascut din parinti evrei, a absolvit Facultatea de Medicina de la Universitatea din Viena. In colaborare cu Sigmund Freud si un mic grup de colegi ai lui Freud, Adler s-a aflat printre cofondatorii miscarii psihanalitice, ca membru de baza al Societatii Psihanalitice din Viena. A fost prima figura importanta care s-a desprins de psihanaliza pentru a forma o scoala independenta de psihoterapie si teorie a personalitatii. Faptul a avut loc dupa ce Freud a declarat ideile lui Adler prea diferite, chiar contrare ideilor sale si a ajuns sa dea un ultimatum tuturor membrilor Societatii (pe care Freud o pastorea) sa-l paraseasca pe Adler sau sa se supuna excluderii, dezavuand astfel dreptul la disidenta. Adler a fundamentat astfel o noua metoda de interventie psihoterapeutica, denumita ulterior psihoterapia adleriana.

 

In urma rupturii, punctul de vedere al lui Adler va ajunge sa aiba o influenta enorma, independenta asupra disciplinelor consilierii si psihoterapiei asa cum s-au dezvoltat acestea in secolul XX. Adler a inraurit figuri insemnate din scolile de psihoterapie de mai tarziu, precum Rollo May, Viktor Frankl, Abraham Maslow si Albert Ellis. Descoperirile sale au precedat si au fost uneori surprinzator de coerente cu intuitiile unor neo-freudieni ulteriori, de exemplu acelea reliefate in scrierile lui Karen Horney, Harry Stack Sullivan si Erich Fromm.

A continuat cercetarile privind problematica inconstientului. Admite notiunea de inconstient dinamic, dar minimalizeaza rolul sexualitatii si al complexului lui Oedip in geneza personalitatii, considerand ca factorii determinanti pot fi cautati mai curand in propria individualitate si in societate [8].

 

Adler a subliniat importanta egalitatii in prevenirea diferitelor forme de psihopatologie, si a sustinut dezvoltarea interesului social, existent de la nastere, si a unor structuri familiale democratice ca etos ideal pentru cresterea copiilor. Cea mai faimoasa descoperire a lui este complexul de inferioritate, care tine de felul cum se percepe pe sine omul si are efecte negative asupra sanatatii psihice, sau poate duce uneori, in chip paradoxal, la reversul sau, la nazuinta de a fi superior, cu consecinte la fel de nocive.

 

A reliefat dinamica puterii pornind de la vointa de putere conceputa de Nietzsche. Adler a argumentat in favoarea holismului, analizand individul mai degraba din perspectiva intregului vietii psihice decat reductionist – reductionismul fiind pe atunci felul dominant de a vedea lucrurile. S-a numarat printre primii care au sustinut psihologic feminismul, considerand ca dinamica puterii intre barbati si femei este cruciala pentru intelegerea psihologiei omului. Adler este considerat, alaturi de Freud si Jung, unul dintre cei trei fondatori ai psihologiei abisale, care pune accentul pe inconstient si pe dinamica psihica.