Cartea si valoarea cartii in opera lui Umberto Eco - Delia Morar

„(…) Asa cum am mentionat deja, punct de reper al prezentei cercetari va fi Umberto Eco si creatia sa proteiforma si vom propune o abordare comparatista, limitandu‑ne insa comparatiile la spatiul limbilor latine, in incercarea de a demonstra sansa cartii si a literaturii si rolul lor in existenta noastra.

Incepem prin a ne justifica alegerea: De ce Umberto Eco? In primul rand, pentru ca este autorul italian cel mai tradus in limba romana, dar si pe plan international, in general. Umberto Eco este intai de toate un semiotician si o autoritate in campul teoriei, criticii literare si al esteticii, demonstrand in toate scrierile si actiunile sale o preocupare constanta pentru carte, pentru literatura, preocupare pe care a trait-o intreaga viata cu multa pasiune si daruire, o pasiune care a devenit nu doar un scop in viata, ci chiar un mod de a fi.

Toate cele sapte romane ale sale (Numele trandafirului, Pendulul lui Foucault, Insula din ziua de ieri, Baudolino, Misterioasa flacara a reginei Loana, Cimitirul din Praga, Numarul zero) pleaca de la un alt text, mai putin ultimul, fie ca este un manuscris, un citat, un desen sau au de a face cu lumea cartii, a creatiei scrise; ele se construiesc in jurul unui intertext inventat de autorul insusi sau devin un pretext si sfarsesc prin a se integra in ansamblul universal.”

Delia Morar
 

RECENZII