Cartea scurtelor iubiri eterne - Andrei Makine

Ca o galerie de instantanee, Cartea scurtelor iubiri eterne surprinde, in capitole de mica intindere, dar de o intensitate inegalabila, opt momente de gratie dintr-o existenta framintata, cind manifestarea neasteptata a iubirii preschimba clipa in eternitate.

Rememorind episoade disparate din copilaria, adolescenta si tineretea sa, plasate in Uniunea Sovietica din perioada poststalinista si pina in anii destramarii sale, naratorul denunta– dincolo de falsitatea propagandei sovietice, grotescul aranjamentelor scenice ale marilor defilari si dimensiunea carcerala a regimului– absenta din paradisul utopic comunist a unui ingredient esential: iubirea.

Singura doctrina adevarata, iubirea, da nastere, in cele mai umile locuri si in cele mai neobisnuite imprejurari, unor momente de o luminozitate, o seninatate si o candoare fara seaman, care transcend uritenia, grosolania si brutalitatea lumii.

Traducere din limba franceza de Dan Radu Stanescu

Andreï Makine (n. 1957, in Siberia) se numara printre cei mai apreciati scriitori francezi contemporani, fiind asimilat imediat de tara de adoptie dupa succesul rasunator al romanului Testamentul francez (1995; Polirom, 2002, 2013), distins cu Prix Goncourt, Prix Médicis si Prix Goncourt des Lycéens. Scrise intr-un stil sobru si evocator inconfundabil, romanele sale au incintat publicul cititor, fiind traduse in peste patruzeci de limbi. La Editura Polirom au mai aparut: Crima Olgai Arbelina (2001, 2015), Pamintul si cerul lui Jacques Dorme (2004, 2014), Femeia care astepta (2005), Iubirea omeneasca (2007), Recviem pentru Est (2008), Viata unui barbat necunoscut (2010, 2016), Cartea scurtelor iubiri eterne (2011, 2016), O femeie iubita (2013), Patria locotenentului Schreiber (2015) si Arhipelagul altei vieti (2017). In 2005, scriitorul a fost recompensat cu Premiul Printul de Monaco pentru vasta sa cariera literara, iar in 2015 a devenit membru al Academiei Franceze.