Cartea rasului si a uitarii - Milan Kundera

„Aceasta carte este in totalitatea ei un roman in forma de variatiuni. In succesiunea lor, fiecare capitol constituie o etapa diferita a unei calatorii ce duce in interiorul unei teme, in interiorul unei idei, in interiorul unei situatii unice, a carei intelegere se pierde pentru mine in nemarginire.

E un roman despre Tamina si, din clipa in care Tamina paraseste scena, devine un roman pentru Tamina. Ea este personajul principal si principalul ascultator, toate celelalte intamplari fiind o variatiune a propriei sale povesti, ce se unesc in viata ei ca intr-o oglinda. E un roman despre ras si despre uitare, despre uitare si despre Praga, despre Praga si despre ingeri.“


Cand, in 1968, tancurile sovietice spulberau „Primavara de la Praga“, MILAN KUNDERA era deja un scriitor cunoscut: publicase poezie, teatru, eseuri, iar primul sau roman, Gluma, si nuvelele adunate in volumul Iubiri caraghioase fusesera tiparite in ultimul an in peste 150 000 de exemplare. Atata si ar fi fost de-ajuns pentru ca noile autoritati cehe sa-l excluda de la Catedra de literatura universala pe care o ocupa la Academia de Film si sa-i elimine cartile din toate bibliotecile Cehoslovaciei. Si cum sa fi acceptat un regim impietrit in stalinismul deceniului sase pe acela care fusese nu doar un participant activ la efervescenta miscarii pragheze, dar mai si declarase – si ilustrase in cartile sale – ca tocmai stalinismul l-a invatat virtutea izbavitoare a rasului? Iata de ce urmatorul roman, Viata e in alta parte, i-a aparut in 1973 in Franta, iar doi ani mai tarziu autorul insusi se stabilea aici, devenind in scurt timp un scriitor de faima internationala, tradus in toate limbile importante ale lumii.