Cartea insomniilor - Julia Szilagyi

In romaneste de Marius Tabacu
Cuvant inainte de Lucian Nastasa-Kovács

 

Eu am supravietuit dupa doua totalitarisme. De fiecare data, altfel. Fiindca nu au fost la fel. Unul a fost mai infiorator decat celalalt. Primul m-a invatat, cand aveam opt ani, ce inseamna frica de moarte. Celalalt m-a condamnat sa ma obisnuiesc cu frica de viata, ca fundal permanent al formei de existenta, de socializare, de etica a muncii, al valorilor si complexului de interese familiale considerate si acceptate ca fiind perene. Primul a fost nepasator fata de sentimentele mele. S-ar fi multumit si cu moartea mea. Celalalt a vrut, o vreme, totul. Sa-mi dau viata pentru el, sa-mi urmaresc cu altruism interesul, sa fiu o delatoare curajoasa, mandra de propria mea injosire, fericita, chiar implinita in umilinta. (Júlia Szilágyi)

* * *
Júlia Szilágyi se comporta ca un Marcel Proust care ar vrea sa imbrace haina istoricului, dar familia nu-i da pace, lasandu-i un set de fotografii familiale care vor sa vorbeasca, sa povesteasca si altora despre tragismul unei familii de evrei care a aflat de la altii  – si cu mare nedumerire – ce presupune „igiena rasiala”. (Lucian Nastasa-Kovács)

* * *

Júlia Szilágyi s-a nascut la 1 august 1936, in Cluj. Intre anii 1954 si 1960, a urmat cursurile Facultatii de Litere – sectia Limba si Literatura Maghiara – din cadrul Universitatii Babes-Bolyai.
A activat la Revista Dolgozó Nő (1963-1967), la Revista Korunk (1969-1991), ca profesor asociat la Universitatea Babes-Bolyai (1994-2000) – curs special de eseistica la Láthatatlan Kollégium [Colegiul invizibil], al Catedrei de Limba si Literatura Maghiara. 
A debutat in 1958 in revista Korunk, dupa care a publicat numeroase studii si eseuri in revistele si periodicele: Utunk, Igaz Szó, Látó, Helikon, Élet és Irodalom, Holmi, Lettre Internationale, Diagonale, Est-Vest, A Hét, Transindex. 
A publicat volumele: Jonathan Swift és a huszonnegyedik század [Jonathan Swift si Veacul XXIV], Editura Tineretului, 1968 (mini-monografie); René Fallet: Egy félnótás Párizsban [Un idiot la Paris], traducere, ESPLA, Bucuresti, 1969; Mit olvas Hamlet herceg? [Lecturile printului Hamlet], eseuri si studii, Kriterion, 1993; Versenymü egy égő zongorára [Concert pentru un pian in flacari], eseuri, studii, Kriterion, 2002;  Lehet-e esszét tanítani? [Oare se poate preda eseul?], curs neconventional, Editura Komp-Press, Cluj, 2007; Jegyyetek az akváriumból [Insemnari din acvariu] – note, eseuri, Editura Komp-Press, 2010; Álmatlan Könyv [Cartea insomniilor], Editura Komp-Press, Cluj, 2014, memorii. 
Este prezenta in urmatoarele antologii: Különbség [Diferenta], in A költő életei [Vietile poetului], Kriterion, 1986; Várakozás olvasatok [Fetele asteptarii], in Penna Hostoriae, Mentor, 2000; A mindenség felezőideje [Timpul de injumatatire al eternitatii], in Erdélyi Magyar esszéírók [Eseisti maghiari din Transilvania], Kalota, 2007. 
A primit urmatoarele premii si distinctii: Premiul Bethlen Gábor – 1990; Premiul Nivó al revistei Látó 1995, 1999; Bursa de creatie Soros – 1994; Premiul Uniunii Scriitorilor Filiala Cluj: 2003, 2014; Premiul pentru literatura maghiara din Transilvania, 2007; Crucea de Merit de Aur a Republicii Ungare, 1997; Crucea Medie cu Stea  a Ordinului de Merit al Republicii Ungare, 2014.