Captivul - Dora Pavel

Lunga destainuire a tinarului Zigu Jedrijevschi, torturat de afectiunea nefireasca, aproape incestuoasa, pentru sora sa geamana, Zedra, acum grav bolnava psihic, depaseste stadiul unei simple clarificari launtrice. Student, mai intii, la Medicina, la fel ca sora sa, dupa declansarea bolii acesteia, Zigu se muta la Arte plastice. Angajat, in paralel, si ca scenograf-costumier in teatrul condus de propriul tata, el ajunge martorul unui experiment existential dramatic si riscant. Sperind sa-si vindece fiica, tatal celor doi, renumitul regizor Peter Jedrijevschi, initiaza un proiect teatral inedit, in care o implica si pe ea, alaturi de alti citiva tineri. Urmind tehnica psihodramei – de mult utilizata ca metoda curativa in psihoterapie –, Jedrijevschi se hazardeaza sa forteze transformarea grupului de amatori in actori propriu-zisi, capabili sa joace pe scena unui teatru adevarat, cu o sala deschisa publicului larg. Noua postura le produce insa „actorilor” o asemenea excitatie emotionala si mintala, incit acestia ajung sa ia arta drept realitate. Protagonistii evolueaza mocnit, in cerc inchis, ca niste animale ghidate perfect in arena. Totusi, ei scapa uneori de sub bagheta imblinzitorilor, descarcerind forte primare, distructive, facind din roman un veritabil thriller, cu intorsaturi pe cit de neasteptate, pe atit de captivante.

Dora Pavel este licentiata in Litere si a lucrat in invatamint, in cercetare si ca jurnalist radio. Dupa patru volume de versuri, unul de povestiri si trei carti de convorbiri cu scriitori romani, autoarea abandoneaza definitiv poezia si proza scurta, pentru a se dedica in exclusivitate romanului de fictiune, pe care il considera cea mai tentanta forma literara. Optiunea ferma pentru roman survine, neasteptat, intr-un moment de munca intensa, timp de un an, la elaborarea primei editii cu litere latine a Bibliei de la Blaj a lui Samuil Micu (1795), Dorei Pavel revenindu-i corectura si colationarea intregului volum, tiparit la Vatican in 2000, unde a si fost lansat in prezenta Papei Ioan Paul al II-lea. Brusc, intr-o zi de august a anului 2000, in paralel cu implicarea in aceasta editare, autoarea incepe scrierea romanului Agata murind (2003; editia a II-a, Polirom, 2004; editia a III-a revazuta, in colectia Top 10+, Polirom, 2014), roman distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania si aparut, in 2013, si intr-o versiune spaniola, la Editura Crealite din Madrid. Asa cum a marturisit, romanciera crede ca Biblia de la Blaj, cu tot ce a insemnat ea, „m-a facut constienta de vointa si de energia mea, de puterea mea de indurare, de stapinire, de concentrare, dar si de detasare; de pasionalitatea mea, de realele mele resurse: fizice, intelectuale, afective, morale...”. Romanului de debut i-au urmat, tot la Polirom, alte trei romane, Captivul (2006), Pudra (2010) si Do Not Cross (2013), recompensate cu Premiul USR, filiala Cluj. Dupa un deceniu de la prima aparitie, Captivul continua sa seduca cititorul prin frazarea fluenta, la persoana intii, prin accentele sale de thriller tensionat si constructia ingenioasa a senzationalului.