Capitanul Mihalis. Libertate sau Moarte - Nikos Kazantzakis

Traducere: Ion Diaconescu

„Cand am inceput, acum, la batranete, sa scriu Capitanul Mihalis, scopul meu ascuns a fost acesta: sa salvez, imbracand-o in cuvinte, privelistea lumii asa cum au creat-o ochii mei de copil. Si cand spun privelistea lumii vreau sa spun privelistea Cretei“, scrie Kazantzakis in prologul romanului sau, o impresionanta fresca istorica si totodata o emotionanta poveste bazata pe evenimente reale din tulburata si tulburatoarea existenta a insulei Creta, patria autorului.
Alaturi de Viata si peripetiile lui Alexis Zorbas, Hristos rastignit din nou si Ultima ispita a lui Hristos, Capitanul Mihalis (Libertate sau Moarte) ramane una dintre cele mai cunoscute opere ale scriitorului cretan. Fundalul istoric al naratiunii este perioada revoltei antiotomane a cretanilor din anul 1889 (insula Creta a luptat pentru eliberare doua sute de ani, intr-un lung sir de infruntari intre greci si turci). In 1889, in satul-fortareata Megalo Kastro (astazi Iraklion, orasul natal al lui Kazantzakis), viata comunitatii – furnicar pitoresc si pestrit de greci si turci traind laolalta, zdruncinat la rastimpuri de cutremure de pamant si leganat, in rest, de valurile marii si de briza – este ritmata de inclestarile violente dintre rezistenta antiotomana (cetele neinfricatilor „capitani" crestini – capetenii ale comunitatilor cretane) si turcii mereu pusi pe macel si distrugeri. Se perinda pe scena romanului marinari, negustori, proprietari de pravalii si taverne, preoti si calugari, clopotari, invatatori, doctori, batrani capitani veterani, copii care se pregatesc sa ajunga si ei barbati de arme neinfricati, gospodine, smintiti si caraghiosi ai satului, bei, cadane si pasale. Iar dintre figurile brave de palicari, cea al carei crez si strigat de bataie, „Libertate sau Moarte!", rasuna aprig este a capitanului Mihalis (posibila intruchipare a tatalui scriitorului, Mihalis Kazantzakis) – erou asemenea celor din Grecia epopeilor homerice.

NIKOS KAZANTZAKIS s-a nascut pe 18 februarie 1883 la Iraklion, in insula Creta, unde a fost si inmormantat. Intre 1902 si 1906 a urmat dreptul la Universitatea din Atena, apoi, timp de doi ani, si-a continuat studiile la Paris, unde a audiat cursurile filozofului Henri Bergson. A strabatut lumea in lung si in lat, calatorind pana in ultimele luni de viata. Aflat vesnic in conflict cu autoritatile din Grecia pentru opiniile sale (asemenea prietenului sau Panait Istrati, era atasat ideilor de stanga), desi a indeplinit o vreme si functii publice, a gasit mai multa audienta in strainatate decat in propria patrie, fiind nominalizat de cateva ori la Premiul Nobel. S-a bucurat de celebritate, detinand recordul de traduceri: in peste 100 de tari. A primit, in 1956, la Viena, Premiul pentru Pace. In jumatatea de secol daruita literaturii, a fost creatorul unei opere de dimensiuni impresionante: poezie – Odiseea. O continuare moderna din 1938 contine 33 333 de versuri; romane – Le Jardin des rochers (1936, scris in franceza), Viata si peripetiile lui Alexis Zorbas (1946), Hristos rastignit din nou (1948, publicat in Grecia in 1954, dupa ce cunoscuse un mare succes in Occident; Humanitas Fiction, 2008), Capitanul Mihalis. Libertate sau Moarte (1950, publicat in 1953; Humanitas Fiction, 2014), Ultima ispita a lui Hristos (1951, publicat in 1955; Humanitas Fiction, 2011), Saracutul lui Dumnezeu (1954, publicat in 1956; Humanitas Fiction, 2016), Fratricizii (1954; Humanitas Fiction, 2017); dramaturgie si lucrari de memorialistica – intre care volumul autobiografic Raport catre El Greco (scris in 1956 si publicat postum, in 1961; Humanitas Fiction, 2012), Jurnal de calatorie: Italia, Egipt, Sinai, Ierusalim, Cipru, Moreea (1926–1927; Humanitas, 2013), Jurnal de calatorie. Rusia (1928; Humanitas, 2015); eseuri si traduceri (Divina Comedie, Iliada, Odiseea etc.). S-a stins din viata pe 26 octombrie 1957 la Freiburg im Breisgau, in Germania.