Calea spre fericire. Scrisori trimise din inchisoare celor dragi - Valeriu Gafencu

Sa fii refugiat din Basarabia si despartit de familie, sa fii condamnat pe motive politice la 25 ani inchisoare la varsta de 20 ani, sa-ti vezi sfarsitul vietii pamantesti ca se apropie dupa 11 ani de temnita si sa poti afirma ca esti un om fericit, pentru cei mai multi dintre noi pare cu neputinta.
    Aceasta se poate prin credinta. Prin credinta, suferinta se transforma in bucurie. Viata lui Valeriu Gafencu ne arata aceasta.
    Faptul ca Valeriu a descoperit calea spre fericire reiese din scrisorile trimise celor dragi  din care am extras aceste sfaturi  prin bunavointa d-nei Eleonora Colgiu, sora lui Valeriu, si a d-lui Neculai Trifoiu, coordonatorul cartii “Studentul Valeriu Gafencu – Sfantul Inchisorilor din Romania” in care au fost publicate aceste scrisori.
    Revelatia fericirii traita de Valeriu in infernul inchisorilor, este o lectie din care noi, care traim in libertate, sa invatam ca nu mai avem dreptul sa ne plangem de nimic cand fericirea este la indemana oricui – Iisus Hristos, credinta in cuvantul Sau, ascultarea poruncilor Sale, urmarea virtutilor Sale. Aceasta este viata fericita. Restul e desertaciune.
    Scrisorile trimise de Valeriu reprezinta si un “indreptar pentru spovedanie” pentru curatirea cugetului de patimi si pacate, aceasta fiind principala conditie pentru dobandirea fericirii. Cea mai fericita zi din viata este ziua cand iti iarta Dumnezeu pacatele printr-o spovedanie sincera si cand te impartasesti cu Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos care s-a jertfit pentru pacatele noastre.
    Sfaturile date prin scrisorile trimise celor trei surori mai mici si mamei sale, Valeriu le impartaseste cu drag tuturor oamenilor, pentru ca a iubit pe toti oamenii si tot ce este creatura a lui Dumnezeu. Valeriu a dat deplina libertate, ca toate marturisirile sale intime, sa fie citite de toti cei dragi lui, care sunt toti oamenii. Deschiderea sufletului in fata noastra, pacatele cu care s-a luptat toata viata un om care n-a savarsit pacate, ne obliga pe noi la un examen de constiinta foarte amanuntit, la ascultarea glasului cugetului nostru: “sa traim in adevar, sa ne smulgem din pacat, sa sacrificam totul pentru Hristos, pentru adevar. Numai asa ne putem mantui, ne putem castiga fericirea”.
         Ce aproape de noi este fericirea! Noi cei ce traim in libertate nu o vedem. Valeriu ne indeamna: “cautati fericirea in sufletele voastre. Nu o cautati in afara  voastra. Sa nu asteptati fericirea sa vina din alta parte, decat dinlauntrul vostru, din sufletul vostru, unde salasluieste Domnul Iubirii, Hristos. Daca veti astepta fericirea din afara voastra, veti trai deceptii peste deceptii si niciodata nu o veti atinge”.
       Sfaturile pe care Valeriu le-a dat celor dragi pentru ca urmandu-le sa dobandeasca fericirea, sunt universal valabile, iar daca cei mai multi oameni le-ar urma ar fi mult mai multa bunatate si intelegere in lume iar Dumnezeu nu ar mai ingadui sa se intample atatea nenorociri. Ce bine ar fi daca aceste sfaturi le-ar intelege cat mai multi oameni; ce mult s-ar folosi de ele:  cei credinciosi si-ar intari credinta iar cei care nu L-au descoperit inca pe Dumnezeu si pe Fiul Sau Iisus Hristos si care nu cunosc adevarata fericire ar putea descoperi sensul vietii, ar invia din moartea sufletului, care este mai grea decat moartea trupului.
    Am citit multe carti de invatatura crestina si am ascultat multe predici care mi-au luminat mintea pentru descoperirea adevarului, dar atat de convingator aratata calea spre fericire ca in scrisorile lui Valeriu Gafencu nu am intalnit pana acum. Poate aceasta convingere izvoraste la gandul ca aceste scrisori sunt trimise dintr-o alta lume, dintr-o lume plina de suferinte ale trupului si ale sufletului, din iadul celor mai grele inchisori, unde sufletul se purifica de toate pacatele, de cele pe care le-ai facut si de cele pe care iti inchipui ca le-ai fi putut face.
     Caile pe care Valeriu le arata cu multa convingere pentru obtinerea fericirii si pentru dobandirea linistii sufletului, care au fost traite intens si nu le stie din cele citite sau auzite sunt numeroase: pastrarea curateniei sufletului, cunoasterea adevarului evanghelic, apropierea cat mai mult a inimilor de cuvantul Mantuitorului Iisus Hristos, rugaciunea necontenita, postul, milostenia, iubirea pentru toata lumea, lasarea in voia lui Dumnezeu, rabdarea suferintelor, smerenia, sinceritatea fata de Dumnezeu, fata de aproapele si fata de noi insine, citirea cartilor sfinte.
    Credinta sincera si ocrotirea Bunului Dumnezeu a facut ca Valeriu nu numai sa nu aiba nevoie de compatimirea si incurajarea celor din afara, ci el sa incurajeze si sa ajute sa razbeasca in viata pe cei care traiau in libertate. Valeriu nu era ingrijorat de soarta celor dragi pentru ca ii stia curati la suflet, cu credinta-n Dumnezeu si cu dragoste pentru toata lumea. O! …daca am putea sa spunem si despre tinerii din ziua de azi aceste lucruri. Cat de multi parinti fericiti ar fi si nu ar mai fi ingrijorati de soarta lor, pentru ca i-ar sti pe calea cea buna fiind ocrotiti de Dumnezeu.

RECENZII