Calea perseverentei - Claudiu Neacsu

Aceasta carte are puterea sa va schimbe viata; iata un extras:

 

 

Cultura succesului

 

Societatea in care traim azi pare a fi cladita pe o adevarata cultura a succesului. Si putem observa asta inca din primele etape ale vietii.

In scoala, elevii primesc note bune numai daca isi fac fara greseli temele. Orice fel de greseala este pedepsita cu cate o nota mica. Elevul astfel pedepsit ajunge acasa, unde parintii ii cer carnetul cu note. Urmeaza un episod cu adevarat infricosator pentru mintea lui de copil. Parintii, respectiv mama si tata, ii examineaza cu severitate carnetul cu note. Copilul stie ca urmeaza inca o pedeapsa, care se adauga celei primite de la profesorul sau. Pedeapsa venita din partea parintilor este chiar mai dureroasa pentru el decat cea venita din partea profesorilor. Parintii ii cer perfectiunea. Profesorii ii cer perfectiunea. Toti ii cer sa obtina numai note bune si foarte bune. Desigur, nimeni nu e chiar asa de absurd incat sa ii ceara note de zece pe linie. Insa toti ar fi foarte fericiti daca el ar obtine numai zece, de la un capat la altul.

Si astfel acel copil creste cu ideea clara, bine infipta in creierul sau, ca este ceva rau sa faci greseli, asa cum este ceva rau sa primesti la scoala note mici si foarte mici. Copilul creste, devine adult si se integreaza in societatea care tot timpul a cerut de la el numai succes, adica numai note bune.

Adultul se angajeaza si merge zilnic la job. Bineinteles ca si la acel job i se cere perfectiunea. Notele slabe pe care candva le primea la scoala sunt inlocuite cu avertismente severe venite din partea sefilor lui. Sau, daca se intampla ca el sa faca greseli foarte grave, sefii il pot pedepsi cu foarte mare asprime, adica il pot concedia si il pot lasa pe drumuri, muritor de foame.

Cultura succesului isi face simtita prezenta in viata tuturor oamenilor. Si am putea spune toti ca este perfect justificata o astfel de cultura.

Oare cui i-ar conveni sa fie nevoit sa mearga la medic, iar acel medic sa faca niste greseli care sa ii puna viata in pericol, ba chiar sa ii fie fatale? Nimanui, bineinteles. De la medici asteptam numai perfectiune, fiindca meseria lor este sa ne trateze cu succes, nu cu esec. Nu ne linisteste deloc gandul ca vreun medic ar putea face experimente si incercari cu sanatatea noastra. Vrem ca medicii sa fie plini de succes in meseria lor.

Acelasi succes il asteptam si de la alti profesionisti. Daca tu urci intr-un avion de calatori, cu intentia de a ajunge intr-o alta tara, ai intra imediat in panica daca ai afla ca la carma avionului se afla doi piloti absolut incepatori si care nu sunt deloc siguri pe manevrele necesare avionului. Tu nu vrei piloti incepatori si nu vrei ca viata ta sa depinda de modul in care reusesc ei sau nu sa piloteze avionul. Tu vrei ca acei piloti sa fie perfecti in meseria lor, iar fiecare zbor al avionului in care ei se afla sa fie un real succes. Ai nevoie de succesul care face posibil ca tu sa ajungi la destinatie, dupa ce te-ai urcat in avion.

Chiar daca nu iti convenea deloc, atunci cand erai elev la scoala, sa primesti note slabe pentru greselile tale cuprinse in teme sau la examene, astepti numai perfectiune si succes de la cei care iti ofera tot felul de servicii sau produse.

Daca pe tine te-a terorizat in timpul scolii ideea de succes si de perfectiune, respectiv de note bune si foarte bune, placa se schimba atunci cand vrei sa cumperi un produs sau sa te bucuri de un anume serviciu. Daca ai de gand sa iti cumperi un automobil nou, ai marea pretentie ca acel automobil sa functioneze ireprosabil. Producatorilor automobilului le-ai cere sa obtina numai note de zece pentru munca si rezultatele lor, desi pe tine, in scoala, profesorii si parintii te-au chinuit foarte serios cu presiunea cerintei de a obtine numai note de zece la teme sau la examene.

Si totusi, o societate in care cultura succesului ajunge sa fie litera de lege ar fi sortita… esecului total. O astfel de societate nu ar fi posibila.

Hai sa vedem realitatea. Daca e sa ne gandim la exemplul cu medicul, stim foarte bine ca progresele in medicina s-au obtinut dupa tot felul de incercari si experimente. Daca cei care voiau sa afle cauzele unei boli sau un tratament eficient pentru acea boala ar fi stat mereu cu teama de a nu face greseli, nu ar fi inaintat deloc in munca de cercetare. Orice fel de progres cere sa te avanti pe teritorii necunoscute, unde poti face nenumarate greseli. Daca te domina frica de esec si vrei din toate puterile sa eviti greselile si esecurile, nu mai faci niciun fel de progres.

Este adevarat ca pilotilor le cerem perfectiune si lipsa totala de greseli atunci cand ei piloteaza avionul. Dar oare ar fi fost posibila existenta avionului daca niste inventatori curajosi nu ar fi indraznit candva sa faca tot felul de greseli si experimente, pentru a pune la punct inventia numita „avion”? Nu, nu ar fi fost posibila.

In lumea in care traim exista multe lucruri care vrem sa fie perfecte, dar pe care le-au creat numai oamenii care nu s-au temut sa faca greseli, nu s-au speriat de eventualele esecuri si care au cautat perfectionarea continua, nu perfectiunea.

Este bine ca lumea sa caute succesul. Este bine ca fiecare dintre noi sa asteptam numai succesul de la ceilalti. Insa nu este bine deloc sa incurajam teama de esec.

Succesul este un rezultat firesc al modului in care actionezi. Succesul vine in urma progresului. Si, daca actionezi mereu cu teama ca ai putea gresi, ajungi sa nu mai actionezi deloc, ceea ce inseamna ca progresul generator de succes nu va mai fi posibil.

Din fiecare esec se invata cate ceva care genereaza progres, nu regres, nu involutie. Societatea avanseaza multumita celor care fac greseli si invata din acele greseli.

Lumea progreseaza pe spinarea celor care experimenteaza, esueaza, invata, incearca iar, invata iar.

 

 

Asta nu i-a oprit

 

Daca toti oamenii ar intelege ca esecul este o parte integranta a succesului, s-ar schimba multe lucruri, in bine. Schimbarea cea mai importanta ar consta in faptul ca ei ar intelege un adevar fundamental: si-ar putea trai visurile.

Da, atunci cand constati ca nu reusesti nici macar sa te apropii de visul tau, inseamna ca inca nu ai pornit spre el. Asta se intampla daca te temi de teritorii necunoscute. Refuzi sa pornesti din zona de confort, ceea ce inseamna ca ti-ai retezat toate sansele de a ajunge in punctul in care visul tau sa devina realitate.

Si nu aceasta este singura consecinta a fricii de esec si de parasire a zonei de confort. Atunci cand refuzi sa pleci de pe o insula, esti nevoit sa suporti si dezavantajele pe care acea insula le ofera. Zona de confort nu ofera doar confort. Ea ofera si un job pe care nu il iubesti, de cele mai multe ori. Dar tu mergi zilnic la acel job, fiindca nu ai incotro. Trebuie sa supravietuiesti. Ai nevoie de salariul pe care ti-l aduce acel job. Insa salariul este diferit de visul tau.

Supravietuirea nu este acelasi lucru cu trairea visului. Jobul este un pret pe care il platesti pentru lipsa curajului de a infrunta necunoscutul si eventualele esecuri.

Multi oameni si-ar dori sa isi paraseasca joburile. Insa nu o fac. De ce? Fiindca se gandesc mereu ca, daca pleaca de la jobul lor, nu vor reusi in alt domeniu decat cel in care au stat ani de zile, poate o viata intreaga.

Si totusi, primul castig pe care l-ai putea avea ar fi sa intelegi adevarul ca esecul, daca este folosit in mod corect, ar putea reprezenta un avantaj pentru tine. El ar putea fi un propulsor spre un succes urias. Bineinteles, prima conditie este sa dispara din mintea ta conotatiile negative pe care le ai despre esec.

Dupa ce intelegi ca esecul nu este neaparat ceva rau, lucrurile incep sa se schimbe, fiindca esti gata sa extragi numai invataminte din orice fel de esec. Daca ar fi sa cauti printre oamenii de succes exemple reale care sa iti dovedeasca faptul ca esecul poate sa genereze succesul, vei gasi destul de multe exemple. Ai putea afla cu surprindere ca oameni celebri si acum plini de succes au avut candva o perioada in care nici pe departe nu se bucurau de succes si prosperitate.

Daca ai putea sa te intorci in timp si sa te transformi intr-o musca, ai putea face un experiment foarte interesant. Ai putea trai pe langa oamenii care acum se bucura de succes si celebritate si ai putea constata ca atunci, in alte timpuri, vietile lor erau de-a dreptul aiurea, pline de esec si lipsite de sperante. Adica traiau exact viata banala a oamenilor obisnuiti.

Tu, fiind musca pregatita sa observe toate detaliile vietii lor, nu vei gasi nimic din ceea ce ar putea sa prevesteasca marele lor succes viitor. Si oare cum ai putea sa gasesti astfel de semne prevestitoare, daca vezi clar cum acei oameni se confrunta doar cu esecuri si lipsuri?

De fapt, nu esecurile lor ar trebui sa observi, ci maniera in care ei trateaza esecurile. Vei observa ca acei oameni au considerat ca ratarea este un motiv foarte serios care sa ii conduca spre succes. Niciodata nu s-au gandit ca esecul ar putea fi ceva rau. Mai mult, au invatat cu drag din fiecare esec. S-au concentrat pe imbunatatirea continua a abilitatilor lor. Iar esecurile au constituit pentru ei resurse excelente pentru imbunatatirea abilitatilor.

Se stie deja ca invatarea cea mai temeinica si mai de calitate este aceea care vine din greseli si esecuri. Succesul nu te invata mare lucru. Daca ar fi sa inveti numai din succes, mare lucru nu ai invata, fiindca succesul vine ca un bun dat, nu iti poate oferi un feed-back din care sa capeti o experienta noua. Ai obtinut succesul, te bucuri de el, dar atat. Nu mai ai ce sa corectezi sau sa ajustezi, iar asta constituie o lipsa care nu te ajuta la invatare.

Acest lucru l-au stiut, se pare, foarte bine si acei oameni care au trecut printr-o perioada deosebit de grea, inainte de a reusi sa obtina succesul cunoscut noua astazi. Mult mai bine pot intelege asta cei care merg la sala si se antreneaza pentru a acumula masa musculara. Ceea ce fac cei care trag de fiare este sa produca un esec, adica o ruptura de muschi. Iti dai seama ca este vorba despre o suferinta. Sportivii stiu bine ca aceasta suferinta, adica durerea cauzata de ruptura muschilor, duce exact la ceea ce ii intereseaza pe ei, adica la progres. Daca ei si-ar propune sa se simta foarte confortabil in timpul antrenamentului, un astfel de antrenament nu le-ar aduce niciun fel de progres. Ar fi doar o sedinta a placerii si atat. Insa sportivii cauta antrenament care sa le produca durere si suferinta. Sigur, nu e nimic placut in a rupe muschii, insa este necesar pentru cresterea lor.

Cei pe care ii vezi acum ca sunt oameni plini de succes, au stiut la vremea lor ca este bine pentru ei sa caute in mod activ esecul, sa il doreasca, nu sa il evite cu orice pret. Daca l-ar evita, ar face exact ca sportivii care merg la sala, dar fara sa aiba de gand sa simta vreo durere produsa de ridicarea ganterelor si a halterelor.

Fara sa simti de multe ori durerea esecului (sau a rupturii musculare), nu ai cum sa obtii rezultate spectaculoase sau sa faci performanta. In general, in orice domeniu, cu cat esuezi mai mult, cu atat te incarci cu progres mai mult.

Bineinteles, acum, cand vezi ce succes rasunator au atins cei care candva aveau parte numai de esecuri dureroase, iti vine greu sa crezi ca ei intr-adevar au trecut si prin astfel de momente grele. Acum tu ii admiri si ai tendinta sa crezi ca ei au trecut direct la succes, printr-un mare noroc. Nici vorba de noroc sau de destin fericit.

Oamenii care au obtinut succesul au esuat de mult mai multe ori decat oamenii obisnuiti. Au incasat cantitati uriase de dezamagiri si frustrari. Dar asta nu i-a oprit. Dimpotriva, i-a ambitionat si mai tare.