Calatoriile lui Gulliver - Jonathan Swift

 

Calatoriile lui Gulliver de Jonathan Swift - textul original.

    CUPRINS:
PREFATA  
PARTEA I. O CALATORIE IN LILLIPUT
    • Capitolul 1 • Capitolul 2 • Capitolul 3 • Capitolul 4 • Capitolul 5 • Capitolul 6 • Capitolul 7 • Capitolul 8
PARTEA A II-A. O CALATORIE IN BROBDINGNAG
    • Capitolul 1 • Capitolul 2 • Capitolul 3 • Capitolul 4 • Capitolul 5 • Capitolul 6 • Capitolul 7 • Capitolul 8
PARTEA a Ill-a. O CALATORIE IN LAPUTA, BALNIBARBI, LUGGNAGG, GLUBBDUBDRIB SI JAPONIA
    • Capitolul 1 • Capitolul 2 • Capitolul 3 • Capitolul 4 • Capitolul 5 • Capitolul 6 • Capitolul 7 • Capitolul 8 • Capitolul 9 • Capitolul 10 • Capitolul 11
PARTEA a IV-a. O CALATORIE IN TARA HOUYHNHNMILOR
    • Capitolul 1 • Capitolul 2 • Capitolul 3 • Capitolul 4 • Capitolul 5 • Capitolul 6 • Capitolul 7 • Capitolul 8 • Capitolul 9 • Capitolul 10 • Capitolul 11 • Capitolul 12


    Fragment din romanul "Calatoriile lui Gulliver" de Jonathan Swift:

    “I-am scos din buzunar si i-am fixat cum am putut mai bine pe nas, si inarmat cum eram mi-am continuat treaba, fara sa ma las deranjat de sagetile inamicilor care se izbeau de lentilele ochelarilor zgariindu-i usor. Dupa ce am pus toate carligele intr-un singur nod, am inceput sa-l trag, dar navele erau foarte bine ancorate asa ca a trebuit sa fac partea cea mai dificila misiunii; am lasat cablurile si m-am apucat sa tai sforile ce tinea ancorele, intre timp am primit doua sute de lovituri in fata si in maini; dupa care am luat cablurile cu carligele prinse de nave si cu mare usurinta am inceput sa trag dupa mine cam cincizeci dintre navele de razboi.
    Locuitorii din Blefuscu care la inceput nu aveau nici cea mai vaga idee ce intentionam sa fac au ramas muti de uimire. Cand m-au vazut ca desprind corabiile de la ancore au crezut ca voiam sa las vasele in voia valurilor sau sa se izbeasca intre ele distrugandu-se, dar cand si-au vazut toata flota deplasandu-se in ordine, iar eu tragand-o de un fir, au inceput sa scoata niste sunete atat de disperate si indurerate cum nu mi-a fost dat sa aud vreodata. Cand nu mai eram in pericol am scos sagetile care imi ramasesera infipte in maini si fata si m-am uns cu alifia pe care o primisem la sosirea mea in Lilliput si despre care am povestit deja. Mai tarziu am asteptat cam o ora sa scada fluxul apei si apoi mi-am luat incarcatura dupa mine si m-am indreptat spre portul imparatesc din Lilliput.
    Imparatul si toti curtenii asteptau la mal sfarsitul acestei impresionante aventuri. Au zarit navele deplasandu-se intr-o mare semiluna, dar pe mine nu ma puteau vedea pentru ca eram in apa pana la piept. Cand am ajuns spre mijlocul canalului erau si mai speriati, caci eram in apa pana la gat. Imparatul a crezut ca ma inecasem si ca toata flota inamica se indrepta amenintator spre tara lui, dar se linisti imediat caci incet, incet apele erau din ce in ce mai putin adanci si atunci m-au putut vedea tinand in mana toate navele si strigand tare:
    „Traiasca cel mai puternic imparat al Lilliputului!""