Calatoria elefantului - Jose Saramago

Traducere din limba portugheza de Mioara Caragea
 
Un stravechi rege al Portugaliei cauta darul potrivit pentru nunta varului sau, arhiduce al Austriei.„Un ostensoriu pentru sfinta cuminecatura ar fi o idee buna”, ii sopteste regina cu limba teapana. Apoi, tot ea-si scuipa in sin c-un„Vade retro, satana” si se trezeste inginind:„Il avem pe solomon”. Asa incepe calatoria prin lume a lui Solomon-elefantul, alaturi de Subhro-cornacul. In drumul catre recea Viena, cei doi iau in piept Alpii, infrunta Mediterana si traverseaza un continent rascolit de razboi civil si reforme. Indrazneala lor stirneste imaginatia savantilor, a istoricilor, a oamenilor de tot rangul, dar in acelasi timp da prilej povestitorului ce-i insoteste la tot pasul sa observe, uneori cu comentarii rautacioase, alteori cu izbucniri ironice, locurile si oamenii pe care ii intilneste darul de nunta.

José Saramago s-a nascut la 16 noiembrie 1922 in Azinhaga (Ribatejo), intr-o familie modesta. Destinul sau scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminind cu decernarea Premiului Nobel pentru literatura (1998). Dupa debutul din 1947 cu un roman ulterior renegat de scriitor, urmat de o tacere de aproape doua decenii, Saramago a publicat volume de poeme, cronici literare si politice, nuvele, piese de teatru, nenumarate traduceri, revenind la roman abia in 1977 cu Manual de pictura si caligrafie. Celebritatea internationala o dobindeste cu Memorialul minastirii (1982), care, alaturi de Anul mortii lui Ricardo Reis (1984) si Istoria asediului Lisabonei (1989), formeaza seria narativa cu tematica istorica, scriitorul acordind o atentie speciala „originii si identitatii portugheze”. In 1991 publica Evanghelia dupa Isus Cristos, cel mai polemic roman al sau, care reconstruieste o viata apocrifa a lui Isus. O cotitura in universul tematic romanesc al lui José Saramago o constituie seria de fictiuni ucronice si alegorice inceputa cu Pluta de piatra (1986) si continuata de Eseu despre orbire (1995), Toate numele (1997), Pestera (2000), Omul duplicat (2002), Eseu despre luciditate (2004) si Intermitentele mortii (2005). José Saramago si-a petrecut ultimii ani in Lanzarote, Insulele Canare, continuind sa scrie si sa publice. S-a stins din viata in iunie 2010.